Noi femeile tânjim să fim iubite. Căutăm afecţiune oriunde. Atenţie. Dorim să ştim că suntem dorite, că cineva ne-a observant, că nu trăim în zadar. Sentimentele acestea se accentuează în mod special la fetele care nu au avut parte de acea dragoste de tată. De relaţia tată-fiică. Ne trăim viaţa încercând să acoperim golurile din ea, cu alte lucruri. Şi uite aşa, se formează tot mai multe goluri. Treptat, ne aruncăm în braţele oricărui bărbat care ne oferă afecţiune, profităm de orice armă avem pentru a obţine un gram de atenţie…şi la sfârşitul zilei ajungem să ne simţim tot nedorite.
Ne bate inima tot mai tare de câte ori ne spune cineva că suntem frumoase. Nu ne vine să credem asta, suntme convinse că un gest frumos făcut, trebuie să fie înapoiat cândva. Suntem suspicioase şi ştim că orice favoare are un preţ. Suntem rănite şi tot ce am dorit este să găsim pe cineva care nu doreşte să profite de slăbiciunea noastră. Şi uite aşa, alergăm dintr-o parte în alta, dintr-un loc în altul, din braţele cuiva, în braţele altcuiva. E greu să fii vulnerabilă din punct de vedere sentimental. Ajungem să ne distrugem viaţa noastră şi mai apoi, pe a altora. Privim în trecut şi vedem câte compromisuri am făcut,câte păcate şi cât de mult am coborât valoarea propriei noastre persoane. Şi totul a pornit de la un simplu gând. Am dorit să ne simţim iubite. Abia într-un final, când am făcut atâtea greşeli, ne gândim să apelăm la Dumnezeu. Abia când aceasta rămâne ultima obţiune, când bărbaţii au profitat din plin de noi, alergăm la ultima sursă. La singura persoană care ne-ar dărui iubirea fără nici un gând ascuns: Isus. Acolo, ne aruncăm la persoanele Lui şi-I strigăm: spune-mi ce vrei să-Ţi dau ca să mă iubeşti! Atunci aflăm că El nu vrea decât inima noastră…că El oricum ne iubeşte, indiferent de ce-I oferim. Noi femeile tânjim să fim iubite. Dar nu realizăm că avem de cine. De Dumnezeu.
Alina Ilioi by : Flacăra Închinării
