Imi placea intr-o vreme sa ma laud ca sunt un om simplu…doamne cat ma inselam. “Simplu” nu e suficient in lumea zilelor noastre pentru ca Terra nu mai e demult de un albastru simplu, a capatat in timp nuante de verde, caprui si chiar diferite modele…depinde ce fel de lentile de contact porti. Pentru multi nici macar nu se mai invarte, e prinsa undeva de niste vase de sange si un nerv in capul nostru…am redus complexitatea coplesitoare a unui sistem terestru la un simplu organ…ochiul. Patetic. “Lumea mea e atata cat pot cuprinde cu ochii”…sa fim seriosi!
Pulsul civilizatiei pierde ritmul inimii si dorinta devine factorul decizional, nicidecum nevoia, si astfel am ajuns sa cumparam in prostie…chiar daca nu avem bani. Pe unii i-ar mira ca nu ne mai oprim din cumparaturi insa eu sunt total de-acord pentru ca, la urma urmei, dorinta e o notiune nelimitata.
Din punctul meu de vedere omul ar trebui sa doreasca un singur lucru: Vesnicia! Partea buna e ca cineva a cumparat-o deja pentru mine si ghici cu ce a platit?… Cu sange!
Pe factura sufletului meu scrie “Platit de Isus Hristos”… pe a ta ce scrie?
sursa: flo3.wordpress.com
