De la Gata „Să omor” pentru Dumnezeu, la Gata „să mor” pentru Hristos. (Apostolul Pavel)
Fanatismul. Atașament pătimaș pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora. Asta este definiția oferită de DEX. Probabil domnul președinte nu a citit niciodată definiția aceasta atunci când a numit „fanatici religioși” pe inițiatorii referendumului pentru familie. Fanatismul NU ESTE promovator de valori, el este produsul unor minți înguste și exclusiviste gen ISIS, CRUCIAȚII medievali, triburile sălbatice, oameni ultrași. Referendumul pentru familie a fost inițiat de niște oameni educați, inteligenți, normali care promovau niște valori la fel de civilizate, sfinte, normale, morale precum FAMILIA.
…și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinței, atât bărbați, cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim. F. A. 9:2. Asta face fanatismul, caută motive, întocmește rapoarte, scrie mandate de persecuție, arestează, judecă, apoi condamnă și bagă în temniță oameni de altă convingere cu ei, îi arde pe rug, îi împușcă, îi lichidează nevinovați. Asta era meseria lui Pavel înainte să se pocăiască, și era printre fruntașii fanaticilor.
Dacă ideile și dorința de a ucide primează, stai de vorbă cu un fanatic. E periculos să știi! Fie că omoară cu bomba ca teroriștii, sau cu vorba ca neciopliții, tot fanatic este. El omoară, nu dă viață. El nu iubește ceva, nici nu acceptă dialog, e cu mâna direct pe piatră. El te înjură, de bruschează, el e fanatic. Asta făcea Pavel, până să se întâlnească cu Hristos. Religia care ucide e demonică. Iar adeptul ei nu e credincios devotat, e un zelos fanatic.
Religie. „Sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință.”
Religie,-gere = refacere a legăturii între om și Dumnezeu. Dar dacă ajung să fiu slugă acestui sistem de dogme și reguli, atât prin practici inumane, cât și prin predicare sectaristă, eu nu aduc onoare lui Dumnezeu, ci o proslăvire ieftină a propriei persoane. Pot fi maxim un amărât de om religios, dar nu pot emite pretenții mai mari, de om duhovnicesc, sau credincios.
Credința. Nu are nimic în comun cu fanatismul! Are foarte puține în comun cu religia, în sensul că un set de principii promovate și respectate de o comunitate religioasă, favorizează practicarea credinței comunitare.
Credința. Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. Evrei 11:1
Credința este o manifestare personală a încrederii în Dumnezeu. Reprezintă aderarea continuă la neprihănire. Cea mai mare parte a praxisuslui credinței se manifestă în ascuns, în privat, personal, în odăiță, în inimă. Tot ce se vede și se laudă, e religie ieftină și de calitate inferioară.
Credința mută munții. Învie morții. Vindecă boli incurabile. Eliberează de demoni. Produce minuni. Îți dă forță de a birui jungla. Te edifică. Aduce în inima ta cerul. Te învrednicește pentru martiriu. (Fapt 21:13) Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceți de plângeți așa și-mi rupeți inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” Citat din același Pavel, care a devenit credincios după întâlnirea cu Hristos.
Nu fi fanatic! Nici a fi religios nu te ajută la nimic. Fii credincios lui Dumnezeu până la sfârșit și vei primi cununa vieții veșnice! Apocalipsa 2:10. Eu asta îmi doresc! Asta e credința.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
