La 20 de ani dependent de droguri; acum dependent de Dumnezeu!

ADMIN29 noiembrie 2011

2 21 7 minutes read

Când l-am cunoscut pe Ionuţ şi i-am văzut faţa senină şi ochii expersivi, atitudinea pe care o avea în biserică, am spus: băiatul ăsta a crescut sigur într-o familie de pocăiţi. Surpriză. La finalul slujbei, când am discutat cu el, am descoperit că până acum un an de zile era dependent de droguri, fuma şi consuma alcool peste măsură, avea o viaţă dezordonată iar Dumnezeu era o amintire din copilărie, aproape uitată. Îl ura pe Dumnezeu.

Dar slujim unui Dumnezeu măreţ, pentru care nimic nu este imposibil! Ionuţ este în continuare dependent, dar a lăsat drogurile şi este dependent de Dumnezeu! Cum s-a întâmplat acest lucru? Vă invit să citiţi mărturia sa. C iteste AICI

“Eram un copil cu frică de Dumnezeu”

Mă numesc Gherbe Nicolae Ionuţ, am 20 de ani, m-am născut în Sibiu, într-o familie de creştini-ortodocşi. Am fost credincios de mic. Eram un copil cu frică de Dumnezeu. Eram foarte serios când venea vorba de Dumnezeu, fie la şcoală, când ne rugam la ora de religie, fie la biserică, deşi nu aveam nici o treabă cu biserica; doar atât că îmi făceam “cruce” de fiecare dată când treceam pe lângă o biserică.

“Din cauza anturajului am început să fumez să beau alcool şi să consum droguri; într-un finalcredinţa mea în Dumnezeu s-a stins…”

Crescând mai mare, eram atras atât de sporturi extreme (skateboarding, bmx) cât şi de câteva elemente din cultura “hip-hop” (breakdance, graffiti, mai târziu MC-ing şi beatboxing) pe care le-am şi practicat. Din cauza anturajului, am început să fumez, apoi, crescând şi învârtindu-mă în “mediu” ăsta ascultand muzică hip hop, am ajuns să beau alcool, să consum droguri – poate şi din curiozitate, apoi ajungând să consum şi din cauza problemelor, aveam parinţii divorţaţi, şi alte probleme cu care mă confruntam atunci.

Înjuram non-stop, mergeam în cluburi şi, într-un final, credinţa mea în Dumnezeu s-a stins … nu mai credeam, îl înjuram pe Dumnezeu şi ziceam: “Nu există Dumnezeu! Că dacă ar exista m-ar trăzni acuma din cer!”. Şi Dumnezeu, slăvit să fie El ! ce credeţi? Mi-a arătat că există.

“Ne drogam – mi s-a oprit inima, respiraţia şi tot corpul… nu mai funcţiona nimic, deci eram mort”

Fiind la nişte prieteni acasă, într-un apartament, mai exact în bucătărie, ne drogam acolo, mai multi, şi, la un moment dat, am simţit un cheag de sânge pe o arteră, ca şi un glonţ, dar foarte încet, parcă cu “încetinitorul”, îndreptându-se spre centrul inimii. După care mi s-a oprit inima, respiraţia, şi tot corpul … nu mai funcţiona nimic, deci eram mort (în termeni medicali cred ca se numeste infarct). S-a oprit timpul … (era un ceas pe perete care am văzut că s-a oprit şi el); după aceea, am început să mă desprind de corp, foarte greu … prin “blocaje”. Mă blocam aşa, în mod repetat; până la urmă m-am desprins, mi-am văzut toată viaţa … ca şi cum te uiţi la un film … cu imagini clare … unii numesc chestia asta “filmul vieţii”. Tot ce am făcut şi tot ce am gândit de mic copil până în momentu’ ăla … (gândurile mele se auzeau cu voce tare ca şi cum aş vorbi). Îmi părea rău şi nu îmi plăcea ceea ce văd … după aceea, pur şi simplu mă uitam la mine din afară. Mă priveam cum stăteam pe scaun, la masă … timpul fiind “îngheţat”.

“Am ajuns în faţa oglinzii şi pur şi simplu îmi priveam sufletu’ în oglindă. Eram urât şi întunecat”

Am ajuns în faţa oglinzii şi pur şi simplu îmi priveam sufletu’ în oglindă. Eram urât şi întunecat, (probabil din cauza păcatelor) şi aveam o formă anume … eram sub formă de “fum” … după aceea, am fost “preluat” de un înger şi dus într-un loc anume cu mare viteză … în locu’ ăsta am trecut prin multe chestii, îmi amintesc doar 3 şi anume: Locuinţa Morţilor, în care simţeam o apăsare incredibil de intensă … mă simţeam rău … apoi o parte din iad, în care mă simţeam atât de rău încât nu am cuvinte şi nici o durere fizică sau sufletească de pe pământ nu se compară cu durerea de acolo … (nu mai îmi aduc aminte dacă mă “ardea” sau sub ce formă era durerea, doar că era mult peste orice limită a oricărei suferinţe sau dureri de pe pământ).

Apoi o parte din rai, acolo am simţit o fericire aşa de mare încât simţeam nevoia să o împart cu cineva … să spun şi să vadă şi altcineva cât de bine mă simt. În momentu’ ăla a aparut în faţa mea tot un spirit şi i-am spus: “tu vezi ce bine mă simt eu?”; mi-a răspuns: “da”; şi eram aşa de bucuros că vede şi altcineva ce bine mă simt, încat mi-a crescut fericirea aceasta. Apoi l-am intrebat: “şi tu te simţi aşa bine?”; a zis: “da”; când am auzit m-am bucurat şi mai tare.

Apoi, în dreapta mea, a apărut al3-lea spirit, pe care l-am întrebat: “tu vezi ce bine ne simţim noi 2?”; mi-a răspuns: “da”; m-am bucurat în continuare, mi-a crescut fericirea mai mult, şi l-am întrebat: “şi tu te simţi aşa bine?” şi a zis: “da”. Atunci, m-am bucurat complet … am simţit o fericire completă. Era aşa de bine … şi o fericire care pe pământ nu ai cum să o găseşti vreodată … aşa am văzut eu, acolo … fericirea adevărată e în 3, aşa cum cred eu că se bucură Dumnezeu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt.

“Am văzut tot ce poate vedea un om care merge acolo şi apoi se întoarce”

Pe toată perioada asta îngerul mă întreba: “mergem mai departe?”; eu îi răspundeam, de fiecare dată, cu “da”.

Am văzut tot ce poate vedea un om care merge acolo şi apoi se întoarce … (aşa cred). La un moment dat, după toate astea, îngeru’ mă întreabă “mergem mai departe şi mori pe pământ sau te întorci înapoi?”. Aveam de ales, deci, să merg mai departe şi să mor pe pământ sau să mă întorc înapoi. Şi eu mă gândeam: “cum să nu mă întorc, o să mor la prietenii mei în casă, ce o să zică ai mei, că ei m-au pus să mă droghez, vine poliţia, iasă urât. Şi am zis: tre’ să mă întorc, cum să nu mă întorc?”.

“Şi apoi îngerul mi-a zis “nu mai fă ce ai făcut şi du-te spune la toată lumea ce ai văzut.” Am continuat pe drumu’ ăsta … alcool, droguri, ţigări … până când m-am decis să las totul şi să mă apuc de sport”

Şi apoi îngerul mi-a zis “nu mai fă ce ai făcut şi du-te spune la toată lumea ce ai văzut. Apoi printr-un anume loc pe unde am plecat, tot pe acolo am venit, cu o viteză extraordinară … am început să intru în corp, la fel de greu … la fel mă blocam … foarte greu a fost, după care a început inima să îmi bată, să pompeze sânge. Am început să respir, a început timpul “să curgă” revenindu-mi la viaţă … zicand: “nu mă mai droghez în viaţa mea”, după care am continuat pe drumu’ ăsta … alcool, droguri, ţigări … până când m-am decis să las totul şi să mă apuc de sport. M-am apucat de culturism.

“Apoi au ieşit şi pe piaţă etnobotanicele. Am consumat de 2 ori. A fost destul, pentru că m-am îmbolnăvit. Am luat-o razna grav … (psihic)”

Între timp mai ieşeam în cluburi să beau cu prietenii, la băutură mai fumam câte “o ţigare” după aia iar mai “băgam” câte un drog … apoi au ieşit şi pe piaţă etnobotanicele. Am consumat de 2 ori. A fost destul, pentru că m-am îmbolnăvit. Am luat-o razna grav … (psihic). A fost dacă nu cel mai greu, unu dintre cele mai grele momente din viaţa mea. Dar aşa a lucrat Dumnezeu ca eu să mă las de droguri. Am făcut tratament, mi-am revenit, am avut iar ceva probleme cu fumatu’ am reuşit să mă las din nou, prin rugăciune.

“În momentu’ de faţă sunt foarte hotărât, sunt gata să renunţ la orice. Vreau să trăiesc pentru Dumnezeu”

În momentu’ de faţă sunt foarte hotărât, sunt gata să renunţ la orice – asta include familia şi orice altceva de pe pământu’ ăsta. Vreau să fiu mai mult decât un creştin şi vreau să trăiesc pentru Dumnezeu.

De “pocăiţi” auzisem eu înainte, dar nu ştiam despre ei mai nimic. Descoperind pe internet diferite predici şi mărturii care mai de care mai interesante … simţeam o nevoie foarte accentuată de botez şi o chemare foarte puternică din partea lui Dumnezeu la pocainţă. Simteam pur şi simplu că tre’ să mă botez … apoi m-am decis să merg la o biserica de pocăiţi să văd cum e. Am ajuns la biserica Betania la o seară de tineret anu’ trecut, (2010), printr-o colegă a mamei mele care ne-a adus aici.

Nu eram într-o stare foarte bună, eram bolnav. După ceva timp, anul 2011, am început să vin singur la serile de tineret. Mi-a plăcut modul de laudă şi închinare, am văzut că e diferit … şi am continuat să vin.

Am avut nenumarate vise din care rezulta că tre’ să mă pocăiesc. Cu toate astea mă gândeam să mă fac “lăutar”, eu provenind dintr-o familie de lăutari (violonişti). Nu ştiam ce să fac. Voiam şi cu Dumnezeu şi cu vioara în lume. Să fac bani.

“M-am rugat ca Dumnezeu să îmi “spună” clar, ce vrea de la mine, ce vrea El să fac eu”

Toata marturia o gasesti AICI –