Când te simţi departe de Dumnezeu

Cu toate că mulţi am crescut în biserici şi am fost învăţaţi „Să nu faci asta!”, totuşi dacă ar fi să fim sinceri cu noi înşine, mulţi am descoperi că ne simţit distanţaţi de Dumnezeu şi că nu Îl cunoaştem cu adevărat, iar vina în mare parte am arunca-o asupra Lui. Dar, dacă ar fi să ne facem o introspecţie răspunsul ne-ar lăsa pe cei mai mulţi şocaţi, şi de aceea preferăm să-l învelim frumos în minciuni şi să ne prefacem dezamăgiţi de Dumnezeu. Cuvântul Său ne spune că Îl vom găsi pe Dumnezeu numai dacă Îl vom căuta cu inima şi că El se apropie de cei care au luat hotărârea să se apropie de El. Problema nu este Dumnezeu, problema sunt sufletele noastre rătăcitoare care caută împlinirea şi mântuirea în alte părţi. Ne uităm la ultimul film lansat de Hollywood, ascultăm muzică seculară ce glorifică păcatul şi depravarea, citim ultimul roman scris chiar dacă el este contrar Împărăţiei lui Dumnezeu şi abia apoi ne facem timp să citim câte un psalm, poate să ascultăm câte o cântare de la biserică, întrebându-ne de ce nu-L simţim pe Dumnezeu aproape.

Întrebarea este: Îl caut cu adevărat pe Dumnezeu?

În anii adolescenţei mele nu L-am căutat cu adevărat pe Dumnezeu. Mă uitam captivată la Twilight, aveam toate numerele revistei Cool girl şi pe lângă toate astea îmi pusesem în minte să citesc un capitol din Biblie pe zi. Am încercat să mă apropii de Dumnezeu şi eram mândră că faţă de celelalte fete eu eram cu o treaptă mai sus datorită faptului că eram creştină. Adevărul era însă că nu eram cu nimic mai deosebită decât ceilalţi. Doar pentru că mă rugam seara şi aveam grijă să citesc chiar şi un verset din Biblie pe zi nu însemna că sunt deja mântuită. Mai degrabă eram pe calea pierzării! Majoritatea timpului nu-l acordam lui Dumnezeu, ci mie. Deşi mă numeam creştină, nu trăiam o viaţă pusă deoparte pentru Dumnezeu. Lucrurile pe care le făceam Îi frângeau inima lui Isus, şi nu duceau un zâmbet pe buzele Sale. Nu voi uita niciodată seara în care am aruncat în foc toate revistele mele şi mi-am predat cu adevărat viaţa Lui.

A trecut mult timp de atunci, dar nu regret niciodată alegerile făcute! Înainte eram departe şi pierdută, dar acum am fost găsită, ce mare har!
Distanţa pe care o simţi faţă de Dumnezeu este din cauza ta. Nu e vorba că Dumnezeu te-a uitat sau că El S-a schimbat, pentru că El e Acelaşi, dar problema este că tu ai îngăduit ca unele lucruri din viaţa ta să ia locul Său. Poate fi vorba de internet, de prea multe ori petrecute pe facebook. Sau poate că îţi focalizezi toată atenţia pe relaţii trecătoare. Orice lucru care are o influenţă nesănătoasă asupra ta este idol şi Dumnezeu urăşte asta. Întunericul nu are ce căuta cu lumina, nici lucrurile sfinte cu cele păgâne.
Îmi place foarte mult să citesc şi prin mâna mea au trecut zeci de cărţi. Odată am început să citesc un roman clasic şi în el erau cuprinse scene oculte sau lucruri cu care eu nu eram de acord. Noaptea am început să am coşmaruri şi aveam un sentiment că nu era bine să citesc acea carte. Coşmarurile au continuat în fiecare noapte până am pus cartea înapoi. Atunci totul s-a limpezit. La fel este şi în cazul filmelor horror pe care le evit cu tot dinadinsul. Implicându-ne în activităţi ale întunericului, să nu ne mirăm că ne vom simţi îndepărtaţi de Dumnezeu. Haideţi să ne construim vieţile în jurul lui Isus şi să nu ne folosim de Numele Său numai atunci când El se potriveşte contextului în care ne aflăm. Să nu ne scuzăm sufletele vrăjmaşe.

Imagine de pe deviantart