ULTIMELE STIRI

Articole: Vladimir Pustan

De ce fel de oameni are nevoie biserica? – Vladimir Pustan

Oameni care sa adere la adevar. Primii crestini staruiau in invatatura apostolilor. Nu in invatatura unui cult, nu invatatura unui crez, a unei traditii a unei biserici. Ci, spune BIblia ca staruiau in Sfanta Scriptura. Si daca Pavel venea sa le predice, ei verificau in Scripturi. Pe toti care veneau la ei in biserica ii filtrau cu Biblia. Ei nu aveau nevoie de o alta carte. Aveau un fel de  Sola Scriptura frumoasa si ciudata. Spuneau: “Cartea aceasta (Biblia) este constitutia noastra. Tot [..Citeste mai mult..]

6 februarie 2013

Tipuri de oameni de care să fugi

1. Burete – absoarbe orice: şi apa şi gunoiul; şi Biblia şi pe Hristos, şi 600 de bancuri şi telenovele. 2. Pâlnie – bagă pe-o parte, le iese pe alta; în pâlnie bagi totul la grămadă. şi va ieşi totul la grămadă. 3. Filtru – ăştia sunt tare periculoşi: lasă să treacă uleiul bun şi opresc [..Citeste mai mult..]

30 ianuarie 2013

Viața ca o continuă alegere – Vladimir Pustan

 Când Elimelec cu familia s-au dus în Moab nu erau foarte nevoiți să plece de acasă. Deși era foame în Israel, lor nu le era așa de rău. ”Eram în belșug”, zice Naomi. Voiau doar să-și schimbe mașina, să-și pună termopane și să strângă ceva bani pentru facultățile băieților. În Moab au pierdut tot. Și viața… O alegere proastă nu te influențează numai pe tine ci și pe alții. Elimelec  a ales, el a murit. Naomi a [..Citeste mai mult..]

28 ianuarie 2013

Sindromul gânditorului sărac – Vladimir Pustan

Am învățat de tânăr să gândesc mult și amarnic. Când am crescut mare am rămas uimit de cât de nefolositoare a fost această trudă de a ști. Așa am înțeles că Dumnezeu nu poate fi cunoscut din cărți și nici din povestirile altora. Că te poți întâlni cu El într-o zi comună, cârpindu-ți mrejele sau stând la coafor. De pierdut poți să-L pierzi cu ajutorul cărților. Am înțeles că dragostea poate supraviețui numai în cărți, dacă nu ești pregătit s-o [..Citeste mai mult..]

14 ianuarie 2013

De Bobotează – Vladimir Pustan

Magii au plecat după o stea doi ani ca să-L găsească pe Isus. Nouă ne trebuie o jumătate de oră, pentru că avem Cuvântul lui Dumnezeu. Hristos a plecat la Templu la doisprezece ani, pe jos, cale de trei zile, iar noi avem biserica la colțul străzii și totuși duminica după-amiază stăm acasă, plângându-ne de vreme rea. [..Citeste mai mult..]

6 ianuarie 2013

Zăpadă si Prunc – Vladimir Pustan

N-am avut timp de Prunc pentru că am fost ocupați cu alegerile parlamentare. Pereții încă se mai reazemă în afișe cu fălcoși, cu ochii inundați de grăsime, ce seamănă cu cei sacrificați de Sfântul Ignat. Apoi, au venit cumpărăturile. Mai puține ca în alți ani, dar ce Crăciun e Crăciunul fără o indigestie, o pancreatită, o ceartă zdravănă și doi colindători bătuți la nervi? Apoi, [..Citeste mai mult..]

15 decembrie 2012

Posteritatea – Vladimir Pustan

Dacă nu vrei să fii dat uitării de cum ai murit, scrie lucruri care să merite să fie citite sau fă lucruri care să merite să fie scrise. Asta a spus-o un american dar nu-i mai știu numele. Sută la sută că nu lucrează la ambasada SUA de la București.  Mormintele cu crucile aferente sunt destul de plictisitoare, pe toate scriind invariabil ”Aici odihnește robul lui [..Citeste mai mult..]

24 noiembrie 2012

De veghe în lanul lui Hristos – Vladimir Pustan

Singurul argument împotriva vântului de la ruși este să-ți îmbraci paltonul. Sunt lucruri cu care pur și simplu trebuie să te obișnuiești, să le accepți. Diabetul, sforăitul soțului, venirea iernii, lucrurile rele care se spun despre tine, ziua de luni, toate acestea nu se pot schimba mai ales când nici nu mai crezi în minuni. Apoi există lucruri cu care să nu te obișnuiești niciodată. Viața trăită în păcat, starea de letargie spirituală a bisericii, mediocritatea [..Citeste mai mult..]

11 noiembrie 2012

Să mori rănit din dragoste de viață – Vladimir P.

Pilat s-a mirat că Isus murise așa devreme. În patru ore era mort pe când unii din crucificați se chinuiau și trei zile pe cruce. De ce-a murit? Unii spun că din cauza încordării nervoase. În Ghetismani îi explodaseră ochii, sângele amestecându-se cu lacrimile, în ceasul în care universul stătea în balanță. Poate că a fost epuizat fizic. Trei ani jumătate de slujire neîntreruptă și ziua și noaptea au făcut ca pe cruce să stea un om ca o baterie descărcată. Sau [..Citeste mai mult..]

7 octombrie 2012

Ochii tăi… – Vladimir Pustan

Nu, n-ai dreptate contesă… Viața nu-i o lacrimă mare în care îți botezi din când în când câte-o bucurie bleagă. Viața ca și dragostea e un dans cu ștreangul la gât, în care brusc în mijlocul verii ninge peste pomii cu rod… Sabia lui Damocles ne râde știrb de deasupra capului iar timpul oricând se poate transforma în veșnicie, și de aceea nodul gordian al pierderii flăcării de a trăi trebuie tăiat cu ochii închiși. Ochii tăi închiși. Te-ai născut oarbă și [..Citeste mai mult..]

30 septembrie 2012

Ce vă doresc în toamnă – Vladimir Pustan

De o sută douăzeci de zile n-a mai plouat în Beiuș. De bucurie am ieșit afară și am stat în ploaia rece până mi s-a făcut frig. Încălzit de becul din tavanul biroului m-a apucat colindatul. Vă urez tuturor prietenilor mei să vă înhămați la căruța vieții o stea. Adică să omorâți cotidianul, scufundându-l fără milă în vis. Visați mult și albastru, nu vă mulțumiți cu pământul, un laptop și o mașină. Făuriți-vă o lume a voastră pe care să nu plătiți [..Citeste mai mult..]

22 septembrie 2012

Dorita posteritate – Vladimir Pustan

Am citit într-o revistă că un american încă de tânăr și-a propus să nu facă nimic. Și-a căpușat părinții cât a putut, a fumat două pachete de țigări pe zi, a tras pe gât o sticlă de gin tot zilnic. Îi era lene și să se spele. A murit la 39 ani iar părinții nu i-au scris numele pe cruce ci un mare zero. Un zero gravat pe crucea de piatră, ca semn că cel ce odihnește sub ea atâta matematică a adunat. Nimeni nu se mai îndoiește că cei mai mulți oameni trăiesc o [..Citeste mai mult..]

4 septembrie 2012

Viața ca o alegere – Vladimir Pustan

Există alegeri pe care le facem în viață și pe care Dumnezeu le binecuvântează cu bucurie. Există alegeri la care Dumnezeu zice ”NU” cu hotărâre. Și există alegeri pe care le facem și la care Dumnezeu nu zice nimic. Ne lasă să ne descurcăm singuri… Eu cred că aceste poziții ale lui Dumnezeu sunt date de felul în care facem aceste alegeri și mai ales de motivația lor. Filosoful Xenofon, un elev al lui Socrate, a primit o invitație de a merge la Sardes pentru a preda [..Citeste mai mult..]

25 august 2012

Când soarele bate perpendicular pe cap – Vladimir Pustan

Căldura ne-a toropit de tot. E o aventură să mergi cu mașina zilele acestea pentru că o parte din participanții la trafic, cum zice poliția rutieră, în lipsa aerului condiționat iau cele mai năstrușnice decizii, în cazul în care nu dorm de-a binelea la volan. M-a sunat o persoană și mi-a spus că are o problemă existențială ce-i tulbură credința de peste 20 de ani. După ce a încercat toți păstorii disponibili m-a găsit pe mine și m-am pregătit de tot ce-i mai rău. [..Citeste mai mult..]

12 august 2012

Confesiuni în mijloc de vară – Vladimir Pustan

Camus nu credea că există o altă lume în care să dăm socoteală dar că, oricum, avem de dat socoteală pe lumea acesta tuturor celor pe care îi iubim. Eu cred că există și cealaltă lume în care vom da socoteală tot pentru cât de mult am iubit în lumea asta mărginită. E mijloc de vară și florile de mac mor pe tăcute în câmpul cu grâul plecat de rod. Frumusețea dispare lăsând loc belșugului inestetic transformat în toamnă în pâinea pusă copiilor pe masă. Cred că [..Citeste mai mult..]

7 iulie 2012

Tămâie pentru Împărat – Vladimir Pustan

Generalul Leonidas îi reproșa lui Alexandru Macedon că e prea darnic cu tămâia pentru zei. Aceasta era scumpă, se aducea greu iar împăratul cu un ochi negru și cu unul verde o risipea în templele zeilor cu mână prea largă. I-a spus Leonidas: ”După ce vei cuceri țările unde se face tămâie n-am nimic împotrivă s-o transformi în fum în orice cantitate vei dori”. N-a zis nimic Alexandru ci doar s-a uitat la el cu ochiul negru. În trei ani  toate țările producătoare de [..Citeste mai mult..]

30 iunie 2012

Cu votul în podul palmei – Vladimir Pustan

M-am ținut cu greu departe de a scrie măcar un rând despre alegerile locale și nici nu aș fi scris dacă nu se ivea știrea din comuna Baciu județul Cluj. Acolo candidatul UDMR a pierdut fotoliul de primar la un vot distanță de fericitul primar de azi. Trec peste ideea importanței unui singur vot pentru a putea să ne delectăm mai mult de ceea ce perdantul a spus. Ar fi câștigat alegerile dacă o parte dintre bătrânii unguri ar fi știut cum să țină ștampila în mână. Am [..Citeste mai mult..]

25 iunie 2012

Ortopraxismul sau mersul la biserică – V. Pustan

Biserica nu mântuiește ci crește oameni. Pentru că ești deja mântuit te alipești unei biserici, dar biserica nu te naște ci te hrănește după ce te-ai născut din Duh și Scriptură. Media europeană de oameni care merg duminica la biserică nu trece de 4%. În România media este undeva la 8% dar această cifră e ajutată de cei ce merg la sărbători și de neoprotestanți. Istoria românilor nu spune că nemersul la biserică ar fi ceva nou, capitalist și postmodernist. Alexandru [..Citeste mai mult..]

16 iunie 2012

Ciumă și Duh – V.Pustan

În timpul marii epidemii de ciumă din Marsilia, călugării de la Mănăstirea Mercy au fost trimiși să ajute. Să îngrijească bolnavii, să îngroape morții, să curățească locuințele, să ardă hainele infestate. Adică să facă lucrurile cele mai periculoase, cele mai expuse, cele mai urâte. Au plecat în număr de 81 și după patru luni au mai rămas 4. Din cei 4 supraviețuitori 3 au scăpat cu viață pentru că fugiseră. Singurul supraviețuitor ce a rămas până la [..Citeste mai mult..]

11 iunie 2012

Visând marea iarăși – Vladimir Pustan

De două nopți visez marea… Un albastru verzui ca ochii lui Batșeba în amurg. Am avut neșansa să mă nasc între munții ce au un sfârșit. I-am urcat o dată și gata! Nu mai au nimic să-mi spună. Iar între munți plouă zilnic și oasele-mi pline de reumatism îmi sunt un purgatoriu nesfârșit. Oare cum au putut oștenii lui Xerxes să lovească marea cu verigile doar pentru simplu fapt că le-a dus corăbiile să sărute coralii? Grecii au considerat asta culmea barbariei. [..Citeste mai mult..]

27 mai 2012