Reclame
ULTIMELE STIRI

Articole: Geantă Nicolae

Visuri imposibile – Nicolae.Geantă

Când erau mici, într-o seară, una dintre fetele mele m-a întrebat ce este mai bine în viață : „Să ai visuri mărețe, greu de atins, sau să nu visezi nimic?” I-am spus că omul care visează imposibilul e un vizionar. Și, de vizionari are Dumnezeu nevoie. Și biserica. Și România. I-am amintit că la un moment dat în viața lui David, când se întoarce înapoi acasă după o prigoană îndelungată, acesta îl invită pe Barzilai să mănânce la masa sa. Barzilai, în [..Citeste mai mult..]

21 ianuarie 2019

Renunță… – Nicolae Geantă

Renunță la ideea de “viață perfectă”. Singurul care a trăit-o a fost Isus. Tu nu ești mântuitorul lumii! Ci numai unul mântuit! Renunță la îndoieli! Fiecare zi merită o șansă. Renunță la zona de confort! Nimeni nu a fost medaliat stând în fotoliu încălțat cu papucii de pluș. Renunță la scuze! Cel mai adesea devin acuze. Sau faptul că nu vrei să te implici. Renunță să te îngrijorezi pentru ce s-a întâmplat în trecut. Tot ce e mai bun ne așteaptă doar [..Citeste mai mult..]

4 ianuarie 2019

Mică rețetă de fiece zi – de Nicolae.Geantă

Ajutați săracii! Ei sunt puși lângă dvs nu să vă încurce, ci să vă testeze inima! Nu-i salutați cu spatele! Nu priviți la fața omului! La hainele lor! Dumnezeu privește întotdeauna în ascuns! Purtați-vă sarcinile unii altora. Nu purtați grija păcatelor celor de lângă dvs! Dumnezeu ne-a chemat să fim slujitori, nu judecători! Aștepați pe cei care rămân în urmă! De ce? Ca să nu ne plăcem nouă! Dacă nu o faceți sunteți nerăbdători cu cei slabi. Iar [..Citeste mai mult..]

27 decembrie 2018

Înfierea nu e fără dragoste – de Nicolae Geantă

Paul Faulkner e terapeut de profesie. Și terapeuții lucrează cu suflete. Fiecare suflet e un diamant în devenire. Sau… un cărbune! Paul povestește că unul din clienții săi, un bărbat amabil și agreabil își dorea atât de mult să adopte o adolescentă rebelă! Mulți nu înțelegeau logica tatălui. “Cum să devii părintele unei fete cu comportament distructiv? Cum să îți dorești o copilă nesinceră?” Într-o zi, când a venit de la serviciu, Paul a găsit totul [..Citeste mai mult..]

5 decembrie 2018

Trăind printre oameni fără ca ei să te simtă – de Nicolae.Geantă

Sunt în aeroport în Varsovia și lângă mine pe bancă e o mămică cu un băiețel în cărucior. Piciul, Sebastian, nu are un an. Vreo doi-trei pași s-a depărtat decât mama sa și i-a și simțit lipsa! Plânge… Eu degeaba îi zàmbesc. Lipsa celui drag se materializează în lacrimi… Spuneam aseară unei surori că spre deosebire de zâmbete – care pot fi dăruite oricui, lacrimile sunt dăruite numai celor pe care nu vrei să-i pierzi… Mi-am adus aminte ce am [..Citeste mai mult..]

4 noiembrie 2018

Frumoasă, curată și cumplită! – de Nicolae.Geantă

Știm, unii creștini au lacrimi după Referendum. Nu în ochi, ci în inimă. (Acolo se șterge mai greu). Se simt trădați, manipulați, folosiți de politic. Dar Biserica nu are obârșie pământească. La ce ar fi trebuit să se aștepte? Când s-au descoperit ruinele Betelului, arheologul șef a exclamat: “Nu cred că vreo altă cetate a fost mai ades asaltată, mai distrusă cu atâta ură de dușmani…” Solomon întreabă în Cântarea Cântărilor (6:10): „Cine este aceea [..Citeste mai mult..]

21 octombrie 2018

O rugăciune cere și o îmbrățișare – de Nicolae.Geantă

Luni s-a deschis noul an școlar. La mine la liceu a venit un preot. Mai marele preoților. Îmbrăcat în odăjdii sfinte, omul bisericii a vorbit maxim 90 de secunde. A spus câteva urări… Ceea ce m-a șocat, și nu numai pe mine, este că NU a pomenit Numele lui Dumnezeu, nici al Domnului Isus Hristos! Am mers în clasă cu elevii mei. Sunt mari, clasa XII-a. După ce le-am citit instrucțiuni și regulamente, le-am predicat o jumătate de oră „Cum să fii Campion!”. Apoi ne-am [..Citeste mai mult..]

13 septembrie 2018

Fapte mici cu pedepse mari – de Nicolae.Geantă

“Amonitul și moabitul  să nu intre în adunarea Domnului…, pentru că nu v-a ieșit înainte cu pâine și apă…” (Deuteronom 23:3-4) Amoniții și moabiții aveau interdicție pe viață în rândurile poporului lui Dumnezeu! Nu pentru că se închinau la idoli, nu pentru că erau păgâni cosmetizați (doar se trăgeau din Lot), ci, fiindcă în vremuri de restriște pentru evreii ieșiți din Egipt, nu le-a oferit… pâine! A întoarce spatele celui flămând e la [..Citeste mai mult..]

16 august 2018

Cea mai înfricoșată zi! – de Nicolae.Geantă

Cea mai înfricoșată zi nu e când vine DNA-ul să ridice infractorii în pijamale. Nici când judecătorul a bătut din ciocan și sentința s-a pronunțaț. Iar tu nu mai ai căi de atac! Nu este nici măcar când mori. Oricine-am fi toți vom trece într-o zi prin mormânt! E înfricoșător să trăiești sub persecuții anticreștine. Sub ateismul comunist. Sub războiul ce lasă-n jur mii de morți amestecați cu mormane de moloz și cenușă. Și totuși în astfel de situații [..Citeste mai mult..]

27 iulie 2018

Pâinea care ajunge la Dumnezeu – de Nicolae.Geantă

“Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi”(Luca 11:3) Când vine vorba de-a patra cerere din „Rugăciunea Domnească” teologii se strofocă să ne demonstreze că învățătura Domnului se referă la „pâinea ce se cere în fiecare zi, pentru ziua respectivă”. (Ca doza de mană din pustia Sinai); că forma cererii este pusă la aorist (imperativul grecesc). Că o cerem pentru “ziua care vine”; că este “pâinea noastră cea spre ființă” [..Citeste mai mult..]

26 iulie 2018

Viață și boabe de rouă – Nicolae Geantă

Într-o zi, îngerul boabelor de rouă s-a supărat. “Toți ceilalți sunt mai importanți decât mine!”. Și nu și-a mai făcut treaba. În fiecare dimineață plantele se trezeau uscate. Au apărut contestații la Dumnezeu. L-a chemat pe înger în audiență. “De ce?” “Pentru că-s cel mai puțin important dintre îngeri”. Apoi Dumnezeu i-a arătat pământul pârjolit. “Uite consecințele!”. Îngerul tremură trist. “Nu am știu că sunt atât de important!”. Și după [..Citeste mai mult..]

6 iulie 2018

Curiozitate sau indiferența? – de Nicolae.Geantă

În avion spre Veneția. Lângă mine stau două femei. Una, cu ochelari de firmă, îmbrăcată elegant. Cred că e ceva pe la vreo multinațională. Citește “The Four”, în engleză. Cealaltă are ochii rimelați strident, pantaloni de trening mulați și maio cu decolteu extravagant. Cu căștile înfundate în urechi citeste Garcia Marquez în italiană. De fapt în două ore nu a trecut cu degetul peste două pagini. Eu absorb un comentariu al Evangheliilor pe tabletă. Rumeg o [..Citeste mai mult..]

26 iunie 2018

Mamă, nu vrei să fi gay? – de Nicolae.Geantă

În peisajul învățământului românesc se vehiculează de câteva zile bune un subiect mai mult decât tâmp. Ministerul Educației, devenit un fel de Charlie Hebdo de România – care de ani de zile caricaturizează școala mioritică, propune înființarea unei rețele de educatori parentali, care să îi învețe săpatămânal preț de două ceasuri pe elevi să nu idealizeze familia tradițională. Adică să nu mai fie bezmetici crezând că numai un bărbat și o femeie pot [..Citeste mai mult..]

22 iunie 2018

Trăim pentru a ne înălța – de Nicolae.Geantă

Înălțarea lui Hristos nu e apus de Soare. Ci răsărit… Răsăritul e totdeauna plin de speranță. Speranța asta însă nu e neapărat extaz. Ci o speranță ce presupune și oarecare teamă pentru a trăi acest exil pământesc. Înălțarea lui Hristos ne învață că trebuie să trecem prin exil înainte de a te întoarce acasă! Barclay zice că dacă arătările Hristosului înviat ar fi fost tot mai rare, apoi ar fi încetat, credința creștină ar fi fost grav afectată. [..Citeste mai mult..]

18 mai 2018

Cel mai sfânt cuvânt după Dumnezeu… – de Nicolae. Geantă

Un proverb evreiesc spune că Dumnezeu nu a ajuns pretutindeni, așa că a creat mamele! Ele sunt un picur din sfințenia Sa. Nici Arhanghelii, nici heruvimii, nici Biserica nu pot avea aureola unei mame… Pentru orice pământean, fie budist, mahomedan sau creștin, mama e cel mai sfânt cuvânt după Dumnezeu! Poate de aceea e primul cuvânt ce-l rostim! Îmi place mult proverbul evreilor. Mama este mic locțiitor de Dumnezeu.  E icoană… Ca și Creatorul, ea ne-a dat viață. [..Citeste mai mult..]

9 martie 2018

Scrisoare pentru fete de dragobete – Nicolae.Geantă

Vă scriu fetelor, azi de Dragobete – o sărbătoare care nu îşi avea rostul în România, aşa cum nici Valentine’s Day nu-şi are rostul în America – să vă avertizez: nu vă jucaţi cu dragostea de-o zi! E dragoste oarbă, pe care Leea, bolnavă de strabism, a nutrit-o pentru Iacov, un tânăr frumos ce n-o iubea deloc. Chiar dacă i-a devenit soţie. Sau, mai bine zis, parteneră de relaţii intime. La care apela, din când în când… Să nu credeţi că iubind o zi, [..Citeste mai mult..]

24 februarie 2018

Când îl vezi pe Dumnezeu mare? – de Nicolae.Geantă

Eu știam ca Dumnezeu e mai mare cu cât tu te vezi mai mic. Așa am învățăt de la Ioan Botezătorul: “Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez?” (Ioan 3:30). Că uneori Dumnezeu nu se vede de grandomania noastră… Dar am aflat de la CS Levis, dintr-o poveste din Cronicile din Narnia, unde scrie că una dintre fetițe se întâlnește cu leul Aslan (simbolul lui Isus Hristos), după o îndelungată absență. “Ce mare ești Aslan!”, strigă fata uimită. “Aceasta [..Citeste mai mult..]

11 februarie 2018

Limita lui Daedalus… Tu ai limite? – de Nicolae.Geantă

Daedalus îi spune într-o zi fiului sau Icar: “Nu zbura prea sus, Soarele îți poate arde aripile și vei cădea. Nu zbura prea jos, apa îți va uda aripile și te vei îneca”. Dar Icar, prea încrezător în sine, s-a apropiat totuși prea mult de Soare. Iar ceara din aripi s-a topit și a căzut în mare unde a murit lovindu-se de stânci. Până unde pot urca? Până unde mă pot aventura în viață? În ierarhie, în bogăție, în intelect… Limita unui creștin este până la [..Citeste mai mult..]

25 ianuarie 2018

România în labirint – de Nicolae.Geantă

Douăzecișiopt de ani de căutări. Intrări fără ieșiri. Pereți fără uși. Întoarceri ca la Ploiești. Împotmoliri ca la Călugăreni. Ambiguitate maximă. Marasm economic. Ceață educațională. Haos social. Lehamite politică. Teleormanie… Politicienii nu sunt credibili. Profesioniștii nu vor să se implice civic. Tinerii au fugit mai toți spre Vest. Oamenii de bun simț stau departe de sfera socială. În România lipsește personajul colectiv. Și prin urmare ne trezim [..Citeste mai mult..]

25 ianuarie 2018