Articole: Dan Petrescu

Mi-esti atat de strain Cerule, incat nimic din ceea ce reprezinti nu ma incanta. Splendoarea si sclipirea vailor tale, semetia multilor tai si brutalitatea zidurilor ce te inconjoara sunt, pentru mine, o imagine inadecvata tie. Un sir de cuvinte ce-ncearca trezirea celor mai adanci batraneti, intelepciunea alegerii. Si totusi, inerte, sentimentele mele se-ndreapta-n jos. Cu ochii privesc pamantul, pe care nu-l sarut cu buze de avar, dar il iubesc cu-o inima intelenita. Vaile lui, la fel si [..Citeste mai mult..]

Adeseori blestemul edenic este asociat cu dezechilibrul naturii si suferinta oamenilor. In Eden, pana la experimetarea pacatului, omul exista intr-un cadru ideatic, spun unii teologi, o lume fara suferinta si fara alte probleme. Dar o data ce omul a devenit insurgent prin calcarea poruncii, Dumnezeu l-a pedepsit. SI pedeapsa o gasim rostita raspicat prin gura lui Dumnezeu, in Eden. Totusi, la o analiza mai atenta, se poate observa, atunci cand se ia in calcul conjunctura in care a ales sa [..Citeste mai mult..]

Exista oameni despre care ai putea spune ca nu iubesc? Am fost creati dupa asemanarea Maestrului, si El…iubeste! Suntem fiinte care iubim si dragostea ne incropeste intreaga existenta. Prin dragoste, tradarea se transforma in loialitate, viciul in virtute, suferinta intr-o stare de fericire, tragedia esecului intr-o suportabila lectie de [..Citeste mai mult..]

Visam mereu la acel moment apoteotic al vietii, cand catusele  neputintei se vor desprinde, eliberandu-ne fiinta din stransoarea unor circumstante nefavorabile. Cand vom putea sa ne depasim conditia tintind cu indrazneala spre un viitor mai bun decat prezentul trait.  Cand totul in jurul nostru se va transforma din sumbrul gri in culori foarte [..Citeste mai mult..]

În febra veştilor pe care le moştenim în fiecare zi şi care ne zugrăvesc, în culori atât de vii şi diverse, cât de puternic dezechilibraţi suntem, stăm crispaţi şi privim în gol. Ne simţim fară voie cuprinşi de un sentiment ciudat. Simţim cum frica şi deznădejdea înlouiesc treptat indolenţa. Ne trezim din îmbrăţişarea rece a frivolităţii la realitate şi suntem copleşiţi de o lume cu totul schimbată. Urmărim ce se întâmplă în jur şi din suflarea zugrumată [..Citeste mai mult..]

Domane, fiecare gând mă aduce la Tine, fiecare drum pe care-l apunc Te-ntâlneşte şi fiecare ascunzătoare abundă de prezenţa Ta luminoasă şi caldă. Şi oriunde mă îndrept, oriunde încerc să fug sau să mă ascund, te întâlnesc. Am crezut că totul este normal, de vreme ce natura Ta atotprezentă umple creaţia. Dar mă întrebam, de ce ceilalţi oameni pur şi simplu nu te pot percepe? Credeam că te ignoră negăsind ceva interesant care să-i atraga spre Tine, dar m-am [..Citeste mai mult..]

Sunt treaz! Pentru prima data dupa o lunga perioada de timp, cand stau cu ochii deschisi si privesc realitatea. Ceea ce am trait pana acum nu a fost decat un vis…o iluzie… sau mai degraba o minciuna.  Sunt multe lucruri pe care le traim in intunericul ignorantei, multumindu-ne cu putinul pe care il cunoastem si complet dezinteresati de ceea ce nu am reusit sa intelegem…acel tabuu al creatiei umane… M-am nascut sub un clopot imens de sticla, numit “biserica”, captiv unei utopii care [..Citeste mai mult..]