Atunci când afro-americanul Daryl Davis a îndrăznit să se apropie de un lider al Ku Klux Klan, a descoperit puterea pe care o au relaţiile de prietenie.
Era anul 1968, în Belmont, Massachusetts. Daryl Davis, un băiat de zece ani, născut în Chicago, a avut privilegiul de a-și conduce trupa de cercetași în calitate de purtător de steag într-o paradă comemorativă. Cei care sunt pasionaţi de istorie au observat probabil că 1968 este același an în care Martin Luther King Jr. a fost asasinat în Memphis, Tennessee. După cum vă puteţi imagina, ceea ce a urmat a fost o perioadă deosebit de tensionată în anumite părţi ale Statelor Unite.
Davis a condus parada cu pași vioi și un zâmbet plin de mândrie. În scurt timp, a fost lovit de un obiect aruncat din mulţime. Davis a fost uimit, dar nu înfrânt, și a continuat să meargă. La scurt timp, o altă bucată de gunoi l-a lovit – și apoi încă una. În timp ce mărșăluia cu steagul în mână, o minoritate a continuat să arunce cu gunoi, pietre, insulte și orice altceva le stătea la îndemână asupra băiatului neștiutor. Davis habar n-avea ce se întâmplă sau de ce. Gândul naiv care i-a trecut prin mintea a fost: Oamenii ăștia chiar urăsc cercetașii!
