Convenția de la Seattle a avut șansa uneia dintre cele mai speciale experiențe pe care le-am trăit în 56 de ani! Eu am prins ultimii 37 (am lipsit la doar 2 convenții).
De la ploi torențiale și până la călduri insuportabile, le-am văzut pe toate! Sau așa am crezut!
Înainte de începerea serviciului de Duminică seara a fost o pană de curent în zonă.
Deși puțin mai târziu, s-a început doar cu luminile de urgență și fără audio-video.
Surprinzător, sala s-a umplut!
Deși nu a funcționat aerul condiționat, vremea la Seattle a fost destul de răcoroasă și deschiderea unui panou către exterior a rezolvat problema.
Către 7 seara a pornit curentul! Entuziasm total!
Dar, dintr-odată, în timp ce cânta fanfara, luminile s-au stins și în sală a fost o beznă totală. E adevărat, în câteva secunde s-au aprins lanternele la mii de celulare, dar acele câteva secunde ai fi crezut că fanfara se va opri. Da de unde! Nici măcar o ezitare!
Au continuat imnul de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.
În câteva minute a revenit totul la normal și serviciul s-a desfășurat fără alte incidente până la încheiere.
Dar faptul că sala a fost plină, oamenii nu au renunțat ci au rămas până la sfârșit și momentul cu fanfara vor intra în istoria Convenției!
Slavă Domnului!
