“Nemulțumirea exprimată prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu). DEX
A-mi exprima nemulțumirea în orice fel – nu doar verbal, ci și în gândire – față de o circumstanță pentru a cărei schimbare nu fac nimic… este murmurare.
Murmurarea este faptul că de cele mai multe ori ne plângem de situații și lucruri care nu sunt greșite. Murmurarea este un păcat care face ca viața să fie o experiență a pustietății.
Murmurarea este exprimarea nemulțumirii față de o circumstanță care nu este greșită și pentru corectarea căreia nu facem nimic.
Cu toții ne exprimăm nemulțumirea mai mult decât suntem dispuși să recunoaștem.
Când ne exprimăm resentimentele față de anumite circumstanțe care sunt peste puterile noastre și pentru care nu facem nimic, înseamnă că murmurăm. Murmurarea este pe placul naturii noastre păcătoase.
Cârtirea eliberează încărcătura emoțională negativă astfel încât, pe moment, simțim o oarecare eliberare dintr-o situație sau circumstanță care ne produce frustrare.
Noi suntem cei care ne alegem atitudinile! Nu atitudinile ne aleg pe noi, noi le alegem pe ele.
Iată ce i s-a întâmplat poporului evreu pentru atitudinea de nemulțumire, de cârtire și murmur nejustificat: „Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei.” Numeri 11:1 EDC100
Aveau suficiente motive să evite atitudinea de nemulțumire; aveau motive mai mult decât suficiente să fie mulțumiți, dar au ales cârtirea, murmurul. Atitudinile sunt tipare de gândire. Noi alegem atitudinile și tot noi decidem să deținem controlul în situații care ne cheamă la murmur.
S-a demonstrat că aceste porniri își au originea încă din vremea copilăriei. Suntem atât de obișnuiți să reacționăm într-un anumit fel, încât alegerile noastre devin automatisme și cu timpul, încetăm să le mai numim alegeri conștiente. Nu poți schimba o atitudine până nu recunoști că tu ești cel care alegi.
Recunoscând că tu ești cel care alege, te așezi în postura din care poți alege diferit data viitoare. Murmuratea noastră poate conduce la mânie, amărăciune sau chiar depresie. Când ești nemulțumit, indirect, Îl rănești pe Dumnezeu nu doar pe tine.
A murmura este, de fapt a spune: “Doamne, ai dat greș”. Ai avut ocazia să-mi împlinești așteptările și nu ai făcut față! Ai încercat Doamne, ai fost pe – aproape, dar nu a fost suficient. Prin nemulțumirea noastră îl supărăm pe Dumnezeu, ne rănim pe noi și pe cei din jurul nostru prin “gândirea noastră eronată”. Dacă prietenii sau familia te aud murmurând, îi vei demoraliza și pe ei. Nimănui nu-i place să trăiască în preajma unui negativist. Așa că, murmurarea este păcat.
Dumnezeu ne iubește, dar urăște păcatul nostru. El ne poate purta pe brațele Sale și ne poate ierta de toate relele noastre, însă, într-o clipă ne poate judeca datorită atitudinilor noastre care nu-I sunt plăcute. Dacă nu poți râde uneori de tine instant, lumea întreagă devine greu de suportat. Mult mai multe sunt motivele pentru care trebuie să fim mulțumiți decât cele care pot produce nemulțumirea.
Numai atunci când recunoaștem că Dumnezeu este susținătorul nostru plin de bunătate, care revarsă binecuvântări peste noi cu care ne-am obișnuit, precum viața, respirația, hrana, pacea și adăpostul, numai atunci înțelegem nevoia noastră de Dumnezeu și ne exprimăm încrederea în El. “Dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat.” Proverbele 15:15 EDC100
