Venirea pe lume a unui copil aduce bucurie și împlinire, dar și o dinamică aparte în cadrul familiei, o nouă realitate ce plasează cuplul în postura asumării unor sarcini și responsabilităţi necunoscute până atunci. Tranziţia către viaţa în trei reprezintă o etapă care provoacă rutina zilnică, solicitând integral atenţia și implicarea părinţilor.
Odată cu lărgirea familiei, se extind și rolurile în cuplu, iar priorităţile se schimbă semnificativ. Sub imperiul nevoii de a-i construi celui mic mediul fizic și afectiv propice dezvoltării, totul capătă o dimensiune mai vastă. Timpul liber și cel destinat pentru odihnă, intimitatea, resursele financiare, organizarea casei, interacţiunile cu cei din jur, relaţia cu locul de muncă, răbdarea, tonusul și eforturile părinţilor – orice aspect major sau mai puţin important al vieţii ajunge să fie subordonat obiectivului de a-i oferi nou-născutului cel mai bun tratament posibil.
Experienţa multora arată că bucuria asociată evenimentului poate fi însoţită de un nivel crescut al stresului, resimţit în urma nevoii de a face faţă, într-un ritm rapid și eficient, tuturor schimbărilor impuse de prezenţa bebelușului în căminul familial proaspăt format.
Confruntaţi direct cu rolul de „mamă” și „tată”, chiar și cei mai pregătiţi părinţi se pot simţi copleșiţi de amploarea situaţiei, căci experienţa propriu-zisă nu se compară cu teoria anterior învăţată. În acest context, este necesar ca partenerii să se susţină reciproc pentru a gestiona cât mai bine trecerea la stadiul de părinţi cu acte în regulă, pentru a menţine echilibrul în familie, dar și pentru a-și asigura armonia cuplului pe termen lung.
Apariţia primului copil și satisfacţia conjugală
Referitor la acest din urmă aspect, multiple studii evidenţiază faptul că apariţia primului copil presupune o serie de schimbări profunde, ce duc la scăderea satisfacţiei maritale, afectând astfel stabilitatea și rezistenţa relaţiei de cuplu.
Potrivit unui studiu din 2021, citat de BBC, satisfacţia în cuplu descrește în primii 10 ani de relaţie, fie că partenerii au sau nu copii. Cu toate acestea, părinţii sunt primii vizaţi atunci când vine vorba de diminuarea satisfacţiei conjugale, tradusă ca nemulţumire faţă de experienţele și exigenţele vieţii în doi. După cum relevă cifrele, mamele întâmpină, în mod special, dificultăţi: doar 38% dintre soţiile cu copii se declară mulţumite în cuplu, în vreme ce femeile căsătorite, dar fără copii, raportează un nivel înalt de satisfacţie în proporţie de 62%.
Citește mai mult:
