Teoria simțitului bine

Am auzit pe cineva spunând că e fericit deoarece copiii care îi are se simt bine la biserica la care merg. Teoria simţitului bine am auzit-o şi la alţii. Dar noi nu mergem la biserică să ne petrecem timpul şi să gâdilăm firea. Mersul la biserică echivalent cu simţitul bine, mă sperie. În prezenţa lui Hristos trebuie să îţi dai seama ce-ţi lipseşte ca să te faci mai bun, să te simţi în comparaţie cu sfinţenia Lui, ca cel mai mare păcătos. Doar aşa viaţa ni se poate schimba. Alegem bisericile după instalaţiile de aer condiţionat, după cât de confortabile sunt scaunele, după cât spectacol este şi în funcţie de câte cântări se cântă. Aud oameni care spun că e frumos la noi şi   se simt bine în biserica noastră dar ei tot aceiaşi rămân, neînnoiţi, nesfinţiţi şi neprezenţi la biserică decât la evanghelizări.

Toate acestea pentru că oamenii caută să se simtă bine şi acolo precum la cinema sau la orice altă activitate extra. Când ţi se spune că eşti rău şi păcătos, că ai patimi, că trebuie să îţi ceri iertare faţă de cine ai greşit, nu te mai simţi bine. Te simţi inconfortabil, dar mai bine aşa, în cer, decât confortabili aici şi în chinuri acolo. Acest simţit bine, extrapolând, e echivalent cu evanghelizarea în discoteci. Nimeni nu se duce să spună de Hristos unor oameni al căror scop este să semene în plăceri de o clipă, cum nimeni nu o să fie cercetat de Duhul Sfânt dacă la biserică urmăreşte să semene în firea pământească şi să se simtă bine. La biserică mergem să ne corectăm viaţa, să stăm în lumina lui Dumnezeu iar de multe ori acest lucru doare. Un om care nu se simte cercetat de prezenţa Domnului, pare un om care a venit înaintea lui Dumnezeu cu ce izbeşte privirea. Cei care se simt bine în biserică, nu prea fac niciodată nimic. Dumnezeu ne cheamă să luptăm, să evanghelizăm când putem, să părăsim pentru moment fotoliile de fii de Rege, pentru hainele zilnice de muncă. La biserică mergem sa-L căutăm pe Dumnezeu nu să ne căutăm pe noi. Iar când Dumnezeu ne atinge, vom simţi diferenţa.

                                                                                                                      Alexandru Fintoiu – www.ciresarii.ro