Marturie: Galuti Adrian

Ma numesc Galuti Adrian, sunt din Localitatea Sintereag, judetul Bistrita – Nasaud, am 25 de ani si doresc sa va marturisesc cum Dumnezeu a lucrat in viata mea.  Oricare ai fii tu care citesti aceasta marturie, ea e scrisa de un tanar caruia in urma cu 8 ani la varsta de 16 ani, inima a incetat sa-i mai bata pentru cateva momente…  La finele anului 2003 in prima seara de Craciun deplasandu-ma cu masina cu 2 prieteni inspre una din bisericile din oras, Sfanta Treime, am suferit un accident de masina la o distanta de doar 10 km de casa.

Datorita faptului ca era noapte si pentru ca am pornit de acasa tarziu, ne grabeam. In satul vecin, soferului i s-a parut ca vede pe cineva trecand strada si a franat brusc. Eram cu o masina care avea doar 2 locuri, iar in spate avea lada, fiind mai tanar am ales sa stau acolo. In momentul cand soferul a franat, neavand de ce sa ma tin, am dat cu capul de usa din spate a masinii, pierzandu-mi cunostinta. Pentru ca masina era usoara de spate si viteza era cam mare, ne-am rostogolit de trei ori. In spatele nostru, cu o alta masina veneau fratele meu cu sotia, sora mea, si tatal meu, ei fiind martori la toata scena. Dupa ce masina s-a oprit fratele si tatal meu au pornit sa ma caute, sa ma strige dar eu nu raspundeam… Intrasem in coma.

Dupa cateva momente fratele meu m-a gasit in spatele masini cu capul sangerand. M-a luat in brate, m-a pus in masina lui si a pornit inspre spital…

La spital fiind de garda un frate penticostal de la biserica Sfanta Treime s-a ocupat de mine, pregatindu-ma pentru a merge la Cluj pentru operatie, dat fiind faptul ca eram foarte grav. M-au intubat si m-au pus pe ambulanta spre Cluj.

La Cluj cand am ajuns am intrat direct in sala de operatii unde am stat trei ore si jumatate. Cutia mea craniana fiind crepata, medicii mi-au scos oasele care erau imprastiate prin creier, extirpandu-mi astfel 25 % din creier.

Dupa 16 zile de coma si o taietura la cap de 24 de cm lungime si 18 cm adancime, Domnul m-a trezit ca dintr-un somn dimineata…

Toti din jurul meu au fost inspaimantati ca ma voi trezi si nu voi mai recunoaste pe nimeni, ca nu voi mai stii nimic… Dar nu a fost asa! Am ramas cu o paralizie pe partea stanga, stiam totul pana in momentul cand am dat cu capul de acea usa, iar la spital recunosteam pe toti cei care veneau sa ma viziteze.

Dupa doar 58 de zile de la accident m-au externat, urmand sa fac acasa multa terapie si masaje pentru ca mi se atrofiasera muschii si pentru a putea merge din nou. Multumesc Domnului ca El m-a ajutat si la doar opt luni de la accident ma plimbam prin curte, la inceput cu doua carje, apoi cu una  iar mai apoi cu nici una.  De asemenea Domnul m-a ajutat sa termin si liceul.

Poate vi se pare un basm ceea ce cititi dar este o experienta pe care am trait-o cu adevarat si la care sunt martori sute de oameni care ma cunosc.

Am scris aceasta marturie pentru ca vreau sa stie toti cu ce Dumnezeu mare ne-am facut de lucru, ce putere mare are si sa trezesc pe toti cei care cred ca se pot juca cu Dumnezeu, incercand sa mearga pe 2 cai.

Ieri am fost eu, azi poti fii tu….nu stim cat ne e dat de sus… eu una stiu : Vreau sa fiu cu Isus!

Domnul sa va binecuvinteze ! Amin !