O femeie mărturisea ceva timp în urmă că a fost mințită de soțul ei că lucrează schimbul de noapte. După ce el a plecat și ea a adormit fără grijă, femeia a povestit că pe la 02,00 noaptea i-a sunat telefonul. Și timp de vreo două ore a ascultat toată aventura de curvie a soțului ei cu o… amantă!!! În tăvăleala lor amoroasă unul dintre ei a atins involuntar tastele telefonului și acesta a apelat singur direct… numărul soției! (De la ultima convorbire purtată probabil, sau de la o tastă rapidă). Bărbatul nu a recunoscut inițial aventura, spunând că ea este nebună! Dar, când un pastor, prieten al meu, l-a luat puțin la „penalty-uri”, curvarul soț nu a mai rezistat și și-a dat arama pe față! Arama, nu caracterul. Căci îl pierduse de mult! Deși practica des mersul la biserică!
Despre caracter nu se prea vorbește în ziare. Nici pe la televiziuni, pe tik-tok-uri ori în școli. Și cu toate acestea lipsa lui o sesizăm cu toții, oricât am fi de neșcoliți. Caracterul unui om este ceea ce face el atunci când nu îl vede nimeni. În biserică, pe stradă, înconjurat de mulțime, noi putem înșela amarnic în ceea ce privește caracterul. Dar știm să ne facem grozavi atunci când contează! Între ceilalți. Totuși, când rămânem singuri, noi cu noi înșine (sau când credem că nu ne vede nimeni) abia atunci demonstrăm cine suntem cu adevărat!
Am auzit despre multe derapaje făcute în ascuns. De la masturbare, pornografie, video chat sau tras droguri pe nară (chiar în orele după participarea de la biserică!), la buzunărit bărbatul când doarme, la aruncat anateme sub nume anonim pe Internet, la furat din poșeta colegei când a ieșit afară sau pus apă în lapte vecinei. Însă cea mai josnică acțiune ascunsă pe care am auzit-o vreodată a fost mărturia unui bărbat din Africa de Sud despre care timp de 12 ani s-a crezut că este în comă. Martin Pistorius, care a stat ca o legumă în spital între 12 și 24 de ani, povestește că deși își revenise nimeni din jur nu știa acest lucru. Totuși, deși era conștient el nu putea transmite celorlalți acest lucru.
„Eram un observator tăcut și practic invizibil al modului în care oamenii se comportau cu mine atunci când credeau că nimeni nu-i poate vedea. Din păcate nu eram simplu observator. Neavând un mod prin care să pot comunica am devenit victima perfectă. Eram un obiect lipsit de apărare și aparent lipsit de sentimente pe care oamenii își puneau în aplicare cele mai întunecate dorințe. Timp de mai bine de 10 ani oamenii care trebuiau să mă îngrijească m-au abuzat fizic, verbal și… sexual!!! În ciuda a ceea ce credeau ei, eu eram acolo! Când mi s-a întâmplat prima dată am fost șocat. Cum putea o persoană să fie capabilă de așa ceva? Eram confuz. Ce făcusem ca să merit așa ceva? Nu aveam pe nimeni să mă consoleze în acest calvar. Trăiam în teroare știind că se va întâmpla din nou. dar nu știam când…”, povestește Martin, care la 47 de ani deși vorbește prin intermediul unui dispozitiv este absolvent de facultate! El mai relatează că trăind acest mod înfiorător a auzit într-o seară pe mama sa care a strigat: „Sper să mori!”.
Povestea tulburătoare a lui Martin, ori a femeii înșelate de mai sus, ne arată cum pot fii oamenii când nu îi vede nimeni. Unii, căci nu toți sunt îngeri în public și draci în ascuns. De exemplu, Biblia ne vorbește despre regele David care putea să-l ucidă pe Saul în timp ce acesta din urmă îl prigonea. De 10 ani îl prigonea. Și, într-o noapte, David putea să-l ucidă pe Saul care dormea dus într-o peșteră. Dar nu o face. Pentru că inima lui era plină de bunătate. Inima lui era plină de Dumnezeu! (Aș putea să spun mii de povestiri despre creștini care au făcut bine semenilor în ascuns, fără să știe nici măcar cei în cauză).
Ce fac oamenii când nu îi vede nimeni? Simplu: arată cărui dumnezeu îi slujesc! Ori dacă lui Dumnezeu îi slujesc!
Provocare: tu cine ești când ești singur?
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
