Doamne, ce dorești de la mine?

Cine vrea să-şi mai aducă de bunăvoie astăzi darurile înaintea Domnului? (1 Cronici 29:5)

Creștinii devin periculoși pentru inamic atunci când încep să trăiască vieți consacrate pe deplin, adică dedicate și predate lui Dumnezeu. Acest gen de devotament înseamnă că Îi oferim lui Dumnezeu tot ceea ce suntem și avem; nu mai păstrăm nimic pentru noi. Când ne consacrăm, Îl invităm pe Dumnezeu să vorbească cu noi și să se ocupe de orice domeniu pe care El îl alege să îl schimbe în viața noastră.

Dacă suntem cu adevărat serioși și ne punem deoparte pentru a fi folosiți de Dumnezeu, trebuie să ne întrebăm dacă există zone din viața noastră în care ne împotrivim lui Dumnezeu. Ce zone ascunse, ce secrete purtăm în inima noastră? Care sunt lucrurile despre care spunem: „Ei bine, Doamne, poți avea totul, dar asta… ” sau „O, nu, Doamne! Nu sunt pregătit pentru asta!” sau „Doamne nu te atinge încă de relația respectivă” sau „Doamne, nu-mi cere să renunț la asta!”.

Consacrarea totală nu înseamnă „Doamne, îmi voi citi Biblia în fiecare zi; voi învăța pe de rost versete; voi strânge Cuvântul Tău în inima mea și mă voi ruga multe ore pe zi, dar te rog să nu îmi ceri să renunț la micul meu viciu!” Nu, ci consacrarea înseamnă a spune din toată inima: „Mă predau pe deplin Ție, Doamne. Vorbește-mi și spune-mi ce dorești.” Citeste mai mult