Ce fac când simt ca nu îmi mai iubesc partenerul?

„Am un pasaj care să mă ajute să răspund la această întrebare și, mai mult, să îmi dea o lumină și o înțelegere de folos în relația de familie. Sunt în Apocalipsa capitolul 2 versetul 4: „Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” Noi spunem că ne-am pierdut dragostea, dar Cuvântul lui Dumnezeu spune că, de fapt, ți-ai părăsit dragostea. Asta presupune că ești vinovat și te face responsabil pe tine pentru că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Atunci ce e de făcut? Soluțiua lui Dumnezeu este în versetul 5: „Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.” Deci nu ai pierdut nimic, ți-ai părăsit dragostea dintâi și asta te face vinovat, dar bunul Dumnezeu, în dragostea Lui, îți dă o soluție: te întorci înapoi și identifici locul unde ai slăbit iubirea, unde ai început să fii indiferent și nepăsător față de partenerul de căsătorie. Îți aduci aminte și te pocăiești: Doamne, sunt vinovat și îmi cer iertare; nu fac decât să experimentez ceea ce-mi spui în Cuvântul Tău și mă fac vinovat de indiferență față de partenerul de căsătorie și mă pocăiesc. Întoarce-te la faptele tale dintâi. Ce lecție ar trebui să ținem? Ce să vă învățăm? Cum vorbeați la început, cât erați de drăguți unul cu celălalt la început, cum vă făceați bucurii unul altuia? Întoarce-te la faptele tale dintâi și vei avea emoțiile dintâi, și vei avea dragostea dintâi, starea și sentimentul, și trăirea pe care le-ați avut atunci. Se poate. Deci, ce să fac dacă mi-am pierdut dragostea dintâi, dacă nu-l mai iubesc pe celălalt? Să te pocăiești și să pui umărul ca relația de cuplu să meargă înainte. Nu iubirea este baza căsătoriei, ci căsătoria este baza iubirii. Ce vreau să spun cu asta? Căsătoria este cadrul în care iubirea se poate manifesta, iubirea se poate simți, iubirea se poate exprima. Atunci spui: m-am căsătorit și de acum sunt condamnat la stingerea pasiunii și la blazare? Nu. Căsătoria este cadrul în care se poate aprinde acest foc. Trece timpul și tu nu trebuie să iubești mai puțin partenerul de căsătorie, ci îl iubești mai mult. Da, dar noi suntem căsătoriți de atâta vreme… Ăsta nu e un argument ca să vă iubiți mai mult ca la început? Pentru că vă cunoașteți, pentru că ați făcut copii împreună sau poate ați trecut prin atâtea necazuri. Cunoscându-vă mai mult vă iubiți mai mult. Și pentru că vă iubiți mai mult, doriți să vă cunoașteți mai mult și iată relația cum crește, se construiește frumos și vă iubiți mai mult, nu mai puțin. Vă spun aceste lucruri ca să luptați pentru dragoste în familie, pentru că vrea Dumnezeu să ne iubim și vrea să ne iubim cu pasiune, nu doar să ne suportăm unul pe altul. Asta nu-i căsătorie și nu-i familie. Nu la întâmplare, în Biblie, Tit vorbește despre „osteneala dragostei”. Este o osteneală, un efort, un efort creator care presupune jertfă, presupune să faci lucruri bune, frumoase pentru celălalt. Asta îți va aduce dragoste și îți va aduce emoții și împlinire.”