Creștinism „dezbrăcat” de haine
… și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat.” (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.) Apoc 19:8
Nu prin faptele bune ne calificăm pentru cer, nici prin actele filantropice extraordinare, nici chiar prin trupul ars pe rug lipsit de iubire, ci prin jertfa lui Hristos.
Problema este că avem o dovadă a nașterii din nou, din Hristos, în Duh, evidențiată de fapte. Sunt două aspecte majore legate de fapte:
1. Faptele vrednice de pocăință. Cerute de Ioan Botezătorul oamenilor atinși emoțional cu mesajul pocăinței. (Mat 3:8) Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.
Acestea sunt fapte primare care arată minimum de responsabilitate pe care omul trebuie să o prezinte la botez. În atitudinea lui, în structura de bază trebuie să se vadă o schimbare.
2. Facerea de bine. Ca roadă a Duhului sfânt. Aici vorbim de fapte pregătite de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii pentru a umbla noi în ele. Aici Duhul sfânt scrie agenda, iar noi ne lăsăm călăuziți de El. Cel mai bun exemplu îl avem la Corneliu, care făcea roade vrednice de pocăință, dar nu era născut din nou. Atunci Dumnezeu inițiază transferul faptelor lui în contul neprihănirii. După ce se botează și este umplut de Duhul Sfânt.
Avem astăzi multe acte de caritate. Departamente sociale. Avem crucea roșie, asociații de voluntariat etc. E foarte bine că se fac aceste lucrări, dar nu au aceeași temelie cu faptele neprihănite ale sfinților. O faptă bună făcută de un om rău și gol pe interior este demna de respect și atât, dar nu poate pretinde răsplătiri dumnezeiești. Răsplătirea este pentru bunătatea faptei, nu pentru fapta bună. Pentru caracterul milos și hristologic, nu pentru acțiunea în sine.
Sunt multe organizații care trăiesc bine pe spatele reclamelor cu săraci, strângere de fonduri, din care merg o mica parte la acei săraci, iar restul la protocoale, concedii și stare bună a „binefăcătorilor.” Credeți-mă că știu ce vorbesc! În acest caz nu mai vorbim de haine de in subțire, ci de o pufoaică nenorocită și egoistă, sau costum de baie lasciv și ticălos. Mare grijă ‘binefăcătorilor!’
Creștinismul are nevoie urgentă de resuscitare. De trezire spirituală. De acele fapte dictate de Duhul Sfânt, pentru cauze specifice, în colaborare cu Dumnezeu. În acest caz, creștinul devine agentul lui Dumnezeu, care prin Sfântul Duh, este dirijat spre gloria lui Dumnezeu. Acele fapte făcute în ascuns, despre care nu știe nimeni, doar Isus care le va răsplăti.
Astfel nu mai avem nevoie de selfiuri cu săraci, nici de televiziune, nici de laude, nici de îndemnuri. Faptele neprihănite ale sfinților, vin din interior, din sfânt, din Duhul Sfânt, cu o dorință arzătoare și exclusivă de a-L proslăvi pe Dumnezeu și numai pe El.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
