DEVOTIONALEEDITORIALE

Ultima dorinţă | O discuţie deschisă despre eutanasie

Când vrem să ne poziţionăm pro sau contra eutanasiei, trebuie să înţelegem că, pe lângă dimensiunea interioară există și aspecte exterioare de luat în calcul.

Atunci când creștinii se opun din principiu eutanasiei voluntare[1], ei sunt rapid etichetaţi ca dezinformaţi sau cruzi. Ce altceva le-ar putea justifica poziţia, în faţa unui om care, torturat de durere sau de perspectiva inevitabilităţii ei, nu cere decât să i se permită să pună cu demnitate capăt suferinţei?

În octombrie, când Nathan Verhelst a murit, tragedia a fost dublă. Belgianul în vârstă de 44 de ani suferise trei operaţii de schimbare de sex care eșuaseră. Simţindu-se incapabil să reziste suferinţei psihice pe care i-o provoca noul lui corp, Nathan a cerut să fie eutanasiat. Și pentru că legislaţia belgiană permite suicidul asistat nu doar în condiţii de suferinţă fizică insuportabilă, ci și în cazul unei dureri psihice copleșitoare, medicii i-au oferit ce a dorit. „A murit împăcat“, povestea unul dintre doctorii care l-a tratat, dar cine poate spune asta cu certitudine?

Cei care l-au văzut pe Nathan murind le-au relatat reporterilor belgieni cum, chiar și cu câteva ore înainte să moară, acesta vorbea despre faptul că, de când s-a născut, „a fost fetiţa pe care nu o voia nimeni“, iar mama lui se plângea că nu avea un băiat. Nathan s-a născut, de fapt, Nancy, ca singura fetiţă într-o familie cu trei băieţi. Părinţii îl așteptau pe al patrulea și, din câte se pare, mama lui Nancy nu a acceptat niciodată ideea că i-au fost înșelate așteptările, așa că a respins-o pe micuţă. Fetiţa a crescut visând să devină băiat.

Pregătise dulciuri pentru a-și sărbători „noua naștere“, însă, văzându-se în oglindă, a fost dezgustată: „am avut o aversiune pentru noul meu corp“, povestea ea.

În 2009, Nancy a început să ia măsuri ca să își împlinească visul. Întâi a urmat o terapie de administrare de hormoni masculini. Apoi a trecut printr-o operaţie de excizare a sânilor. După această primă măsură drastică a avut un șoc. Pregătise dulciuri pentru a-și sărbători „noua naștere“, însă, văzându-se în oglindă, a fost dezgustată: „am avut o aversiune pentru noul meu corp“, povestea ea. În urma celei de-a treia intervenţii, Nancy le spunea apropiaţilor că „nu vrea să fie un monstru“. Organismul respingea transplantul care ar fi trebuit să o transforme definitiv pe Nancy în Nathan, iar presiunea psihică devenise un amestec sufocant de regret și disperare, cu care nu a mai avut puterea să lupte. citeste mai mult

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: