Cartea proverbelor, abundă de îndemnuri la înțelepciune și parcă e tot mai actuală pe măsură ce devine mai veche, contrar celor care consideră învechite acele scrieri. Se pare că în loc de evoluție avem parte de o prostire directă a societății contemporane. Avem mai multă informaţie, aș îndrăzni să spun, infinit mai multă, dar nu o procesăm, nu o știm, nu avem ce face cu ea. Avem enorm de multe cărți scoase, dar foarte puține citite și înțelese. Avem o cunoștință bazată pe tehnologie și mintea noastră devine un index al informației, nu un spațiu al acesteia. Știm cum să facem să aflăm ceva, nu avem capacitatea să găsim soluții fără tehnologie.
Poate spuneți: Ei, și care e baiul? Oricum tehnologia va evolua, nu va involua, deci, o vom avea parte din viața noastră și mai mult. Baiul este că devenim dependenți de deținătorii de informație. Asta înseamnă că vom fi mult mai ușor de manipulat, constrâns, convins, asta înseamnă că vom fi ușor de prostit și tâmpit. E de ajuns ca accesul la o informație să ne fie restrâns și pur și simplu să nu o avem. Păcăleala mare este că noi avem senzația că e în regulă, avem senzația că informația e ușor de accesat și nestingherit de nimic. Nici nu mai trebuie să ne pună bariere, că oricum nu accesează decât foarte puțini oameni informație de calitate. Asta înseamnă că ne credem deștepți, doar însă nu suntem în realitate. Una este să primești de la cineva un CEC de 10 mii de euro și să îl știi în siguranță undeva ascuns într-o carte și alta e să mergi cu CEC-ul la bancă, să verifici dacă e real și să folosești banii aceia măcar ca depozit pentru dobândă dacă nu ca investiție.
În acest context se naște întrebarea: E mai ieftină prostia? Sau de ce e așa de tare îmbrăţişată?
Desigur că tot ce se întâmplă în viața noastră, are un preț. Înțelepciunea de exemplu, pentru că tot discutăm de ele, are un preț mare. Prețul acesteia este frica de Dumnezeu, este înfrânarea poftelor, este gândirea anticipativă, amânarea acționării la mânie, consumare de timp pentru învățare, stigmatul de învechit, pierderea unor prieteni, renunțarea la tot felul de fleacuri și trivialități care sunt foarte savurate astăzi etc. Bineînțeles că deținerea înțelepciunii își merită prețul.
La polul opus pare a se află prostia. La prima vedere e mai ieftin să fii prost. Îți dai curs poftelor, trăiești pentru aici și acum, capeți popularitate, ești pe val și ai prieteni, ești considerat open-mind, nu te temi de nimic, nu crezi în Dumnezeu – deci ești cool, experimentezi tot ce pare a fi la modă dar prețul… se vede ceva mai încolo.
Din acest tablou e mai ieftin, mai plăcut, mai ușor să fii prost. Așa că destul de mulți oameni aleg prostia și cum spune Solomon prostia este soră cu nebunia. Problema se pune la momentul culegerii roadelor. Prețul prostiei este imens si pe pământul acesta și în eternitate. Fiecare prostie va fi plătită scump, și bineînțeles că Dumnezeu va fi cel scos vinovat de suferința experimentată. Orice poftă căreia i-am dat curs în mod nelegitim, orice minciună spusă, orice exces făcut, orice lene de a gândi anticipativ, orice lipsă de cunoștință, orice depărtare de Dumnezeu, vor avea costuri mari pe care va trebui să le suportăm.
Pe de cealaltă parte, deși pare mai neconvenabil pentru azi și cultura în care trăim, înțelepciunea aduce liniștea viitorului, ne scutește de boli multe, de suferințe inutile, de păreri de rău, de văicăreli și peste astea ne dă satisfacția vieții trăite pe principii divine.
Momentul evaluării costurilor prostiei și înțelepciunii nu sunt azi sau mâine. Costurile le vom putea evalua corect când se trage linie. Dar, va fi prea târziu de îndreptat ceva. Proverbe 9:10 Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
