Drumul spre culmi – Richard Wurmbrand

Paisprezece din criminalii de război japonezi condamnati la moarte s-au convertit. În ultima lui scrisoare, unul dintre ei, Nişizava, scrie „Trăiesc zile fericite fiindcă nă­dăjduiesc că voi primi mîntuirea…Mîntuit prin harul lui Dumnezeu, a trăi este Hristos şi a muri este un cîştig” (Filipeni 1:21). Un ateu a spus pe patul de moarte „Există un lucru care mi-a umbrit toate plăcerile vietii. Mă tem că Biblia este adevărată. Dacă aş putea şti cu siguranţă că moartea este un somn veşnic, aş fi fericit. Dar iată ce-mi amăreşte sufletul: dacă Biblia este adevărată, sînt pierdut pentru totdeauna”. Sfatul de pe patul de moarte al lui Ludovic al IX-lea, regele Frantei către fiica sa, a fost: „Te rog de pe patul de moarte să-l iubeşti pe Domnul cu toată puterea ta, căci aceasta ti-ar salva viata”. Philip Melanchon, cel mai apropiat colaborator al lui Luther în Reformatie, a spus „Nu doresc altceva decît cerul; prin urmare nu vă mai necăjiti”. Francisc Spira, după ce a fost predicator evanghelic multi ani, a tăgăduit înaintea multimilor, de teama persecutiei. Ultimele lui cuvinte au fost: „M-am lepădat de Hristos deliberat şi împotriva convingerilor mele. Simt că El mi-a împietrit inima şi nu îmi îngăduie nici o nădejde. Este grozav lucru să cazi în mînile Dumnezului Celui Viu.” Un lucrător creştin pe patul de moarte a spus: „Iau cerul şi pămîntul ca martori că dacă m-aş însănătoşi, m-aş strădui să fiu un sfint. Cit despre bogatii, plăceri şi aplauzele oamenilor, le socotesc un gunoi. Acum cele mai bune hotărîri nu mai au nici o valoare, căci este prea tîrziu”. Aminteşte-ti că şi tu vei muri. Pocăieşte-te cît mai ai timp.”