Fragment din viața de misionar: Căutând să scoți copilul dintr-o țară străină – Familia Șaitiș
Suntem în fază aproape finală cu obținerea tuturor actelor pentru a putea merge în România pentru un mic „repaus”, care este tot o „pauză de lucru”. Am trecut prin „purgatoriul” sistemului birocratic malgaș încă de când Naomi s-a născut.
Prima fază: obținerea Certificatului de naștere de la Primărie. Primăria a fost în grevă deschisă 3 luni și nu s-a eliberat nici un act. Am stat cam o lună tot în rugăciuni, ca Domnul să deschidă „ușile„ la Primărie.
A doua fază: Certificatele de naștere nu sunt primite în malgașă în Europa, decât în limba franceză. Traducerea de la Primărie nu este profesională. Trebuie să le mai traducem odată la tribunal și să ni le autentifice tribunalul.
Faza a treia: Trebuie autentificate de către Ministerul Afacerilor Externe, apoi trimise la Consulatul român din Pretoria, din Africa de Sud, să le autentifice și ei. Umblat în Antananarivo pe la Ministerul Afacerilor Externe cu multe plecăciuni.
Faza a patra: La Ministerul Afacerilor Externe le-a autentificat pe toate Certificatele de Naștere în limba franceză, că așa ni s-a spus la Consulatul Român din Pretoria.
Faza a 5-a: Consulatul Român din Pretoria ne cere și Certificatele de Naștere în limba malgașă autentificate de Ministerul Afacerilor Externe din Antananarivo. Încă o fugă în Antananarivo la Ministerul Afacerilor Externe. Consulatul Român din Pretoria sunt foarte amabili, însă ne-au dat pe rând informațiile și ne-au purtat pe drumuri, care sunt destul de anevoioase în Madagascar. În această fază deja eram obosiți și extenuați și apelăm la un prieten de (S)us. Știți povestea: Sună un prieten! Ca să se mai definească puțin drumul și să ni se mai netezească cărările. A funcționat! Mulțumim frumos!
Faza a 6-a: Trebuie să obținem Certificatul de Liberă trecere pentru Naomi de la Consulatul Franței din Antananarivo. Ne cer anumite lucruri, dar nu toată procedura. Ajungem la ei și ne întorc de două ori pentru mai multe motive. Eu eram deja exasperat, însă Ioana își păstrează calmul. După două călătorii în Antananarivo și mai multe „ședințe” zilnice la Consulatul Francez, „în sfârșit”, avem Certificatul de Liberă trecere. Inițial vroiau să ni-l dea până la Paris, iar acolo ar fi trebuit din nou să apelăm la Consulatul Român din Paris pentru un nou certificat. Complicat!
Faza a 7-a: Avem actele finalizate, iar DHL Express nu vrea să le ridice din Pretoria. Ioana trebuie să meargă de 3 ori la ei la birou, să discute cu ei, să caute soluții, ca cineva să își asume și răspunderea de a ridica actele de la Consulatul Român din Pretoria.
Faza a 8-a: Suntem pe picior de plecare și stăm încă pe ghimpi să ne vină actele din Pretoria. Doar cu aceste acte, care vor trece prin Ministerul de Externe al României, putem să facem un Certificat de Naștere Român pentru Naomi Șaitiș, apoi un Pașaport.
Faza a 9-a: După aceea trebuie să mergem la Ambasada Madagascarului din Roma și să cerem viză deschisă pentru ea, ca să o putem aduce înapoi în Madagascar.
Faza a 10-a: Să facem toată seria de acte…și nu vă mai spunem. Dacă ați reușit să vă concentrați până la această fază, sunteți cititori curajoși.
Însă dorim să vă spunem: Toate aceste drumuri, telefoane, umblări după acte au însemnat un mare efort și bani. Am umblat de ne-am săturat. Am bătut la uși și am obosit să fim respinși, trimiși de la Ana la Caiafa. Dar mergem spre victorie, pas cu pas, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
