Sabina Wurmbrand: Pana la urma, dupa mai bine de un an de straduinte si presiuni din partea prietenilor din vest, ni s-a transmis;V-au fost acordate vizele de iesire.

„Pana la urma, dupa mai bine de un an de straduinte si presiuni din partea prietenilor din vest, ni s-a transmis;V-au fost acordate vizele de iesire, dolarii au fost primiti.Richard a fost chemat pentru o ultima intrevedere cu Securitatea.I-au pus in vedere: „Acum poti pleca. In strainatate predica tot ce vrei sa predici. Dar daca vorbesti impotriva noastra vei fi redus la tacere!” Am avut de multe ori ocazia dupa aceea sa ne convingem ca nu si-au uitat amenintarile.Am avut si eu o ultima intalnire cu oficialitatile romane. Cu o zi inainte de plecare, a batut la usa un inspector financiar tinand in mana o lista cu toate bunurile care urmau sa ne fie confiscate.”Aceasta este ultima dumneavoastra sansa de a plati ce aveti de platit!” „Veniti maine, i-am spus, si veti putea lua totul.” Frati si surori au venit de la mari distante din tara pentru a-si lua ramas bun.Prietenii din Bucuresti veneau continuu pentru a ne ura drum bun .In dimineata urmatoare la primele ore, eram la aeroport. Era 6 ‘decembrie,1964, sarbatoarea sfantului Nicolae, patronul prizonierilor in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane. O ceata umeda parea ca incearca sa ascunda privirilor cladirile si avionul cenusiu care rula pe pista. Era un model vechi de DC7, care urma sa transporte saizeci de persoane, toti cumparati pe bani si aproape toti evrei. Ne aflam acolo din zorii acelei zile si traiam cu totii un sentiment cald de comuniune, un sentiment de recunostinta pentru sansa noastra fericita de a scapa de comunism si in acelasi timp incercam un sentiment de adinca durere pentru cei pe care-i lasam in urma in stransoarea lui cruda.”

https://www.facebook.com/279778532822/posts/10155956149457823/