De curând a apărut un sondaj IRES, făcut la nivel național, pe un eșantion reprezentativ pentru România, cu o eroare de ± 3,06% (detalii despre eșantion și despre rezultate găsiți aici), care a arătat că peste trei sferturi dintre români se tem pentru viețile proprii și ale familiilor lor.
Tot în acest sondaj se arată, însă, și că a crescut încrederea în sistemul național de sănătate, care se bucură în această perioadă de o apreciere pozitivă din partea a două treimi dintre români, 84% dintre respondenți afirmând că au foarte multă și respectiv, multă încredere în medicii români.
Ca pastor cu o oarecare experiență în domeniul sociologiei, m-am uitat la aceste cifre și am realizat panica generalizată care a cuprins atât România, dar și multe alte țări de pe glob.
Ce ne sperie, COVID-19?
Acest nou virus şi această boală nu au fost cunoscute înainte de apariția focarului în Wuhan, China, în decembrie 2019 (detalii aici). Deși este microscopic, aduce atâta panică! Întrebarea este: ne e teamă de un virus atât de mic? Eu cred că nu. Atunci, totuși, de ce ne este teamă?
Există diferite topuri ale temerilor, unele vorbind despre cea mai mare teamă ca fiind teama de a vorbi în public. Alte studii vorbesc despre teama bărbaților de a cheli sau teama femeilor de a avea un copil. Indiferent de ce spun diferitele studii, mai mult sau mai puțin serioase, în top 5 temeri ale oamenilor sunt cu siguranță următoarele 3:
- Teama de îmbolnăvire
În această perioadă cred că această teamă a cuprins majoritatea populației globului. Dacă mă voi îmbolnăvi eu sau copiii mei sau părinții mei? Această pandemie este mediatizată excesiv și de aceea uităm că în fiecare zi sute de mii de oamenii sunt diagnosticați cu boli rare, cu boli contagioase, cu boli care nu au, încă, un tratament.
Noi nu putem controla aceste lucruri, deci “trebuie să avem încredere în Dumnezeu pentru ce nu putem controla” (David Jeremiah). Cuvântul lui Dumnezeu ne spune “cât despre voi, până și perii din cap toți vă sunt numărați” (Matei 10:30). Orice îngrijorare cu privire la viața noastră este irațională; gândiți-vă la cuvintele Domnului Isus “și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieții lui?”
Când Martin Luther și biserica din timpul său au fost confruntați cu epidemia de ciumă, a scris aceste cuvinte:
„Mai întâi, voi cere lui Dumnezeu să fie îndurător și să ne protejeze. Apoi, voi purifica prin afumare, voi împărți medicamente și le voi lua și eu. Voi evita persoanele și locurile în care prezența mea nu este necesară, ca să nu fiu infectat și să nu cresc riscul de a-i infecta pe alții, pentru că aș cauza boala și moartea lor ca rezultat al neglijenței mele. Dacă Domnul vrea să mă ia, cu siguranță mă va găsi, însă eu trebuie să fac ceea ce este de așteptat din partea mea, având grijă să nu fiu eu responsabil nici de propria mea moarte și nici de a altora. Dacă aproapele meu are nevoie de mine, nu îl voi evita nici pe el, nici casa lui, ci voi merge acolo. Credința care îl onorează pe Domnul nu este nesăbuită și nu îl ispitește pe Dumnezeu.” (Luther’s Works, Volume 43 pg.132 the letter „Whether one may flee from a Deadly Plague” written to Rev. Dr. John Hess)
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
