Un jurnalist curios l-a întrebat pe Ivan după cursă de ce a făcut asta? Sportivul iberic i-a răspuns senin: „Visul meu e că într-o zi să putem avea o altfel de viață în comunitate”. Jurnalistul a insistat „Dar de ce l-ai lăsat pe kenyan să câștige?” Ivan a răspuns: „Nu l-am lăsat să câștige, avea să câștige”. Jurnalistul a insistat din nou: „Dar ai fi putut câștiga tu!”. Ivan s-a uitat la el și i-a răspuns: „Și care ar fi meritul victoriei mele? Care ar fi onoarea acelei medalii? Ce ar crede mama mea despre asta?”
În goana noastră după locul fruntaș, în viață cei mai mulți dintre noi suntem gata să dărâmăm pe alții pentru a fii încununați cu lauri. Lauri care oricum se vestejesc. Asta pentru că cel mai ades credem că victoria ni se cuvine. Puțini dintre noi suntem gata să plecăm capul în fața celui mai bun, mai merituos.
Mă gândeam că inclusiv creștinii care împing pe alții de la spate spre victorie sunt puțini. Extrem de puțini. Ei au tăria să facă asta deoarece iubesc adevărul, dreptatea, valoarea. Ei au puterea să treacă peste ei deoarece au învățat împinsul de la spate spre victorie de la Hristos. El e singurul personaj din istorie care ne împinge atunci când nu mai suntem hotărâți să alergăm până devenim campioni. Până ajungem în Cer. Poate nu sunteți de acord cu mine, dar eu voi intra în Cer nu pentru că am alergat bine, ci pentru că mă va împinge Domnul Isus.
În iureșul zilnic în care trăim, mă întreb cum am fi reacționat noi dacă eram în locul acelui atlet spaniol? Ba mai mult, există vreun om pe care l-am împins să câștige?
Nicolae.Geantă
PS: Videoclipul poate fi urmărit mai jos…
