Când vă întoarceți la Hristos și vă îndepărtați de a mai trăi în păcat, cu acea gândire lumească și egoistă, necazurile voastre nu dispar, ci, mai degrabă, abia au început.
De atunci, veți trăi o viață cu multe necazuri, cunoscute doar de cei care aleg să trăiască pocăința practic, nu doar la nivel declarativ.
Necazurile unuia care ignoră ce stă scris în Biblie sunt aduse asupra lui de propriile sale păcate, dorințe neîmplinite și acțiuni egoiste.
Dar necazurile celor care aleg pocăința ca stil de viață în Hristos sunt aduse asupra lor de diavolul care de multe ori lucrează prin alte persoane împotriva lor sau prin gândurile cu care le bombardează mintea sau prin trup (tot felul de pofte păcătoase) sau prin împrejurări, circumstanțe dificile (aici întotdeauna se are în vedere testarea credinței noastre). Dacă îndurăm și luptăm lupta cea bună a credinței, în cele din urmă, negreșit vom primi cununa vieții (care nu este doar o metaforă).
Dacă nu suntem gata să îndurăm și urmărim varianta ușoară a vieții de creștin, varianta trăirii la fel ca lumea, sperând astfel ca diavolul să nu ne mai atace, cu siguranță ne amăgim singuri și vom pieri.
Și dacă devii cel mai religios om din lume și nu intri într-o relație personală cu Hristos, atât de personală încât să te raportezi la El ca la cel mai apropiat prieten al tău, religia ta, oricare ar fi ea, nu te va ajuta, ba mai mult, te va încurca în călătoria către veșnicie.
Necazurile noastre pot fi un blestem dacă ducem singuri lupta cu ele, dar pot fi transformate în binecuvântare dacă acceptăm că suntem slabi și cerem ajutorul lui Dumnezeu.
Ține mult de altitudinea noastră, de cât de mult dorim să ne vulnerabilizăm, admițând că suntem slabi, de cât de mult ne dorim ca necazurile să devină binecuvântări.
Fiți binecuvântați de Dumnezeu cu putere, cu pace, cu biruință în necazurile voastre!
https://georgeignat.com/2020/07/16/necazurile-noastre/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
