Când n-ai cui spune durerea, spune-i Lui Isus

De atâtea ori când trecem prin încercări alergăm la oameni, când apare o boală alergăm la medici  şi de multe ori nu au ce face. Isus ne învată să venim la El cu amarul nostru, dar ce păcat că de multe ori noi alergăm la oameni şi doar atunci când omul nu mai poate face nimic strigăm la Dumnzeu. Ţi-ai pus vreodată întrebarea oare îi place la Dumnezeu asa?  te-ai găndit că poate nu ţi-e ascultată ruga din această cauză?Pentu că nu mai ai credinţă alergi la oameni, credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Evrei 11: 1.  Deci iată, un om care are credintă nu mai merge la oameni, dar trăirea prin credinţă o au puţini şi ea se dobândeşte prin foc ( în încercare), dar nouă creştinilor de azi nu ne mai place încercarea şi cârtim şi suntem veşnic nemulţumitori. Şi atunci când nu trăeşti credinţa adevărată apelezi la oameni şi începi să pierzi când una când alta pentru că tot ce ai realizat, ai făcut fără Hristos.
Fraţilor să nu mai zidim pe nisip, haideţi să ne cercetăm şi să vedem ce am făcut pentru Hristos, să vedem avem ceva care va sta în picioare în ziua cea mare, iar dacă nu este nimic să ne apucăm căt mai este vreme să zidim cu Hristos.
Căci sunt mulţi cu mare avere dar cu sufletele mici şi vai de cel ce adună averi în vremea din urmă. Să lăsăm dar tot şi să ne punem în slujba Domnului căci tot ce avem nu e al nost şi le vom lăsa pe toate.

scris de Margea Florin