Sorin Cigher: Degetul lui Dumnezeu

Faraon nu a înțeles că Dumnezeu rămâne stăpânul universului chiar dacă el se încăpățânează și se crede un zeu pe pământ. A avut nevoie de câteva lecții de umilire, ca într-un final să îi tremure picioarele și să capituleze. Ce este mai grav în această relatare? Poporul suferă nevinovat, pentru că stăpânul ia decizii nepricepute… Proverbul spune: un singur rău, distruge mult bine… Deși a fost atenționat și a primit avertismente, nu a fost gata să se supună autorității divine. Putea să o facă mai repede, dar până nu a fost atins unde îl durea cel mai tare, nu a făcut nimic. Peste poporul pe care îl conducea a venit nenorocirea în câteva reprize. Totul s-ar fi terminat cu bine dacă ar fi cedat de prima dată. Însă omul mândru, arogant, cel care se crede cineva pe acest pământ, acela care a uitat că este om… și să fie om… pierde mult, dar mai mult au de suferit cei pe care îi conduce. După multă suferință, după multe dovezi ale existenței lui Dumnezeu, i se aduce la cunoștință că degetul lui Dumnezeu apasă… și că nu are rost să se pună cu Creatorul lumii, că va pierde orice luptă. Cu toate dovezile vizibile și invizibile, omul plin de sine o știe pe a lui, una și bună: sunt cineva!
Ma întreb astăzi, după ce observăm în jurul nostru atâta suferință, de ce liderii din această lume nu vor să creadă că este degetul lui Dumnezeu aici? De ce stau în continuare în încăpățânare, folosind tot felul de tertipuri artificiale, pentru a rezolva o problema atât de mare? Situația în care ne aflăm ar putea fi rezolvată foarte simplu dacă fiecare lider și-ar întoarce fața spre Dumnezeu, s-ar smeri, ar recunoaște că este fără resurse și fără soluții. Sunt convins că rezultatul ar fi altul. Istoria este cea mai bună mărturie; când oamenii au văzut că este degetul lui Dumnezeu și știind că nu se pot lupta cu El, nici măcar cu un deget al Domnului, s-au abandonat în brațele Lui, I-au recunoscut supremația!
Pierd mult cei care se consideră cineva, fiind, de fapt, niște bieți muritori care își încoardă mușchii în fața unui Dumnezeu atotputernic.
Momentele neplăcute prin care trecem azi sunt dovada faptului că degetul lui Dumnezeu apasă, vrea să ne trezească și să privim spre El, apoi, plini de smerenie, să ne aruncăm în brațele Lui. Rezultatele vor fi altele! Așteptăm ca, în număr cât mai mare, liderii politici, religioși ai lumii să apeleze la Dumnezeul minunilor! Dumnezeul care își poate lua degetul apăsător și să oprească toată nenorocirea din lume! Este mai bine în brațele Lui decât sub degetul apăsător al mâniei Lui!