Eu nu voi urî

Timp de cinci minute, în direct prin telefon la televiziunea israeliană Channel 10, medicul palestinian Izzeldin Abuelaish a plâns disperat după cele trei fiice și o nepoată, ucise în timpul unui atac aerian israelian.

Era un corespondent cunoscut pentru informaţiile pe care le oferea despre situaţia de război din Gaza, unde locuia și unde niciun jurnalist israelian nu avea voie să intre. Nimeni nu se aștepta însă la corespondenţa cutremurătoare din mijlocul dezastrului. Cei al căror viitor îl protejase în spital îi sfâșiaseră sufletul și îi distruseseră viitorul. Cicatricile trecutului erau deschise într-un mod dureros.

Atenţie! Urmează imagini video cu impact emoţional!

Cicatricile trecutului

Izzeldin crescuse în praful taberei de refugiaţi Jabalia, din Gaza. Până la vârsta de zece ani, locuise împreună cu părinţii, trei surori și șase fraţi (dintre care unii erau vitregi), într-o cameră de trei metri pătraţi, fără apă, fără curent electric și fără toaletă. Mâncau toţi dintr-o singură farfurie și dormeau pe o singură saltea. În majoritatea timpului, Izzeldin era desculţ, flămând, ciupit de purici și dispreţuit de fraţii vitregi.

„Azi mă uit în urmă și sunt mulţumitor pentru că am trecut prin atâtea, recunoscător pentru profesorii care au văzut un viitor strălucit în mine“[1], povestește Izzeldin.

--

Cu ghiozdanul său confecţionat dintr-un sac de făină legat cu o sfoară, la șapte ani Izzeldin a început școala. Ziua lui nu începea însă ca a celorlalţi copii, ci la 3 dimineaţa, pentru a putea lucra înainte de școală. Era cel mai mare dintre fraţi și trebuia să-și ajute familia cu bani. În mod surprinzător, toate acestea nu l-au înrăit, nici nu l-au oprit din învăţatul asiduu. Din contră. Unii profesori îl convinseseră că lumea se schimbă prin educaţie, iar el era determinat să o schimbe.

Când a văzut pentru prima dată războiul, a crezut că venise sfârșitul lumii. Tancurile erau peste tot prin tabără, oamenii fugeau și strigau, în panică și haos. Mame cu copii mici fugeau din calea gloanţelor, bărbaţi cădeau seceraţi în jurul lui. Cei care au scăpat, printre care și familia lui, s-au ascuns patru zile pe câmp înainte să se întoarcă în tabără, unde mulţi erau morţi sau daţi dispăruţi. Pentru el, „acasă“ avea să devină sinonim cu războiul. Citeste mai mult