Personal am descoperit o ușoară epuizare privind alergarea pe terenurile altora și aratul în ogoarele altora. E drept că ogorul Domnului este pretutindeni, dar exista o postată care mi s-a încredințat. Pentru aceea voi fi răspunzător. Am alergat sute de mii de kilometri și am ajuns la o ușoară epuizare, pentru că am înțeles greșit noțiunea de slujire. Am crezut că aceasta se măsoară în volum, dar nu, Dumnezeu răsplătește densitatea, motivația, eficiența.
Nu regret nimic din toată slujirea mea. Am făcut lucrul acesta cu toată dăruirea și din toată inima. Dar îmi doresc o slujire mai profundă, mai vie, mai cu greutate, iar aceasta este legată de biserica locală. Vorbeam cu fratele Petrică Găină, care m-a ajutat să înțeleg mai multe. ” Dumnezeu te binecuvintează de fiecare dată când te ridici în Numele Lui, dar programul ți-l faci tu”, zicea fratele Găină.
Oamenii nu au milă, nici nu sunt curioși de sănătatea ta, atunci mi se pare potrivit ca tu însuți să fii. Ai familie, ai biserică, ai sănătate pe care o primești o dată în viață. Învață să spui nu, apoi cu eleganță și bun simț obișnuiește-te să îți faci un program flexibil care să te ajute să faci slujirea cu energie și eficiență, iar nu cu frustrare, cârtire, anxietate sau chiar mai rău, stări depresive.
Spor în slujire. Înțelepciune în alegeri. Călăuzire în predicare și bucurie în slujire.
https://onisimbotezatu.blog/2019/11/12/rob-al-lui-dumnezeu-nu-sclavul-oamenilor/
