Chiar dacă Pavel era un om învățat, el nu încerca să impresioneze pe nimeni prin ceea ce cunoștea, așa cum o fac uneori teologii. El exprima din strigătul inimii sale, din pasiunea lui profundă pentru Dumnezeu și ceea ce făcuse pentru El. Pavel îl slăvea pe Tatăl!
În Faptele apostolilor, cap. 9, relatarea despre minunea pe care Dumnezeu a făcut-o în viața lui Pavel ne oferă o sclipire din motivele pentru care Îl înălța pe Hristos cu atâta pasiune, puritate și fervoare. Acest lucru nu era o teologie pentru el, nu era o doctrină seacă spre a fi dezbătută, însă era realitatea – ceva ce Isus realizase în el în mod personal. Așa cum Pavel era convins că făcea lucrarea lui Dumnezeu atunci când a lăsat vechile sale forme de credință – amenințările pornite din inima sa înveninată împotriva ucenicilor lui Hristos – el era acum complet schimbat, dedicat și captivat de dragostea lui Isus, Mântuitorul Său.
Pavel fusese un om plin de mândrie, până când Isus a intrat și l-a schimbat în întregime. Lumina cerului l-a orbit în timp ce el încă respira amenințări față de urmașii lui Hristos și a fost trântit la pământ – orb. A ieșit din acea întâlnire divină cuprins de mărturia iubirii și harului Domnului Isus Hristos.
