
Muzicianul creștin trebuie să fie preocupat deopotrivă de creșterea lui spirituală și cea profesională. Pentru a aduce o slujire plăcută lui Dumnezeu și una și cealaltă sunt deopotrivă de importante. Și dacă pregătirea lui profesională se va arăta în exterior și va fi văzută de oameni, atunci creșterea lui spirituală va determina motivația lui, care este văzută în totul de Dumnezeu.
Motivația creșterii profesionale a muzicianului creștin trebuie să fie de ordin spiritual. Tocmai pentru că vrea să-i fie plăcut lui Dumnezeu și pentru că vrea să-L slăvească pe Dumnezeu, de aceea își va da silințele să învețe a cânta cel mai bine cu vocea sa la instrument. Autorii psalmului 137 erau muzicienii de la templul din Ierusalim, probabil niște fii ai lui Asaf, care ajunseseră robi în Babilon. Acolo, pe malurile râurilor Babilonului, ședeau jos și plângeau când își aduceau aminte de Sion și de slujirea pe dare o făceau ei în Ierusalim la Casa Domnului. Pentru că își pierduseră slujba și pentru că fuseseră luați de la acel loc al închinării, acești oameni nu-și mai vedeau rostul și își atârnaseră harfele în sălciile din ținutul acela. Asupritorii lor apreciau pregătirea lor profesională, artistismul lor și le cereau cântări, zicând:”Cântați-ne câteva din cântările Soionului!”. Nu, biruitorii lor nu erau interesați de conținutul spiritual al acestor cântări. Ei cunoșteau faima acestor muzicieni din Ierusalim și doreau să asculte muzică de cea mai înaltă calitate. Lor prea puțin le păsa de motivația muzicienilor de la templu și îi tratau ca și pe cei care cântă pentru bani la nunți, la cumetrii sau la concerte organizate de politicienii care manipulează masele și distorsionează adevărul istoric.
Durerea robiei și a pierderii patriei îi împiedica pe acești muzicieni, căci ziceau: “Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?”. Totuși, au hotărât să cânte. Motivația lor spirituală și admirația pentru caracterul lui Dumnezeu i-a determinat să cânte și să zică:” Dacă te voi uita, Ierusalime, să-și uite dreapta mea destoinicia ei! Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Iersualim culmea bucuriei mele!” (Psalmul 137:5-6) Nu profesionalismul muzical, ci maturitatea spirituală a acestor muzicieni i-a făcut să se bucure de Dumnezeu într-un pământ străin și să-L slăvească din țara robiei lor.
Dacă vrei să te manifești doar ca și muzician, vei fi interesat doar de creșterea ta profesională. Vei depune eforturi mari ca să însusești muzica și vei nesocoti studierea profundă a Bibliei și trăirea în fiecare zi a adevărurilor studiate.
Dacă vrei să-i aduci închinare adevărată lui Dumnezeu, atunci vei dori să crești spiritual și profesional în aceeași măsură. Vei fi foarte mult preocupat de motivația și starea inimii tale înaintea lui Dumnezeu.
citeste mai mult: https://moldovacrestina.md/cresterea-spirituala-si-profesionala-a-muzicienilor-crestini/