Niciodată să nu dai speranțe de iubire unei persoane pentru care nu ai gânduri serioase, nu fă trofee din inimi. Nici măcar animalele nu e moral să le vânezi pentru trofee, darămite inimile unor oameni care și le pun pe tavă pentru tine. A iubi și a lăsa mai apoi e cel mai crud lucru pe care-l face omul. Multe șine de tren au văzut astfel de inimi frânte… Nu fi fără inimă cu cea/cel care-ți dăruiește inima pentru că tu i-ai cerut-o. Cel mai prețios lucru pe care-l vei avea vreodată în viața ta va fi inima celei/celui care ți s-a dăruit.
Niciodată să nu spui “n-am”, “nu pot”, “nu am timp” celui care depinde de ajutorul tău și care nu mai are la cine să fugă. A lăsa să plece de la tine un suflet disperat care cere ajutor, un suflet pe care Dumnezeu l-a trimis la tine, deși tu ai fi putut să-l ajuți, este o înfrățire cu cel rău. Omul e făcut pentru a ajuta, pentru a dărui, pentru a iubi, iar când nu o mai face nu e om. Când poți și nu faci un bine, Biblia ne spune că e păcat. Nu doar ce faci e păcat și ce nu faci poate fi păcat.
Cu prețuire,
Toni Berbece
