Nu pune trupul deasupra sufletului. Da, trupul e cel care ne cere de mâncare mereu, arsurile stomacului nehrănit le simți imediat, chiorlăitul mațelor a devenit pentru om o prioritate, de aceea pentru unii pântecul e dumnezeu, însă sufletul flămând după Dumnezeu, după valori, după iubire, cum se simte? Stomacul doare, dar sufletul căruia nu-i dai hrana pe care o așteaptă oare nu doare, de cele mai multe ori durerea sufletului o numim depresie. Un om care își hrănește sufletul cu Dumnezeu nu va face acest “ulcer sufletesc”. Trupul se hrănește cu lucruri perisabile pe care, cum a zis Cristos, le arunci în hazna, însă sufletul se hrănește cu veșnicie, Dumnezeu e veșnicia, iar Dumnezeu e iubirea, singura din cei trei mari piloni ai omenirii (credința, speranța și dragostea) care va rămâne.
Nu pune plăcerile deasupra valorilor și a moralității. Einstein spunea că toate descoperirile lumii, toate inovațiile tehnologice valorează nimic, sunt egale cu zero, dacă omul a pierdut valorile morale. Einstein atrăgea atenția că echilibrul nostru stă în moralitate nu în ce descoperim. Degeaba avem telefoane, tablete, holograme, internet 5G dacă am uitat ce e aceea curăție, virginitate, rușine, puditate, respect, credincioșie, dreptate, milă, iertare, familie și toate celelalte. Valoarea stă de cele mai multe ori în înfrânare. Un soț care își iubește soția și copiii și rămâne credincios casei lui este un om înfrânat, care a spus nu multor ispite pentru a-și ține casa pe stâncă. Unii caută oameni înfrănați în timp ce ei și-au smuls plăcuțele de frână de la roțile vieții, vor să culeagă faptele oamenilor frumoși, dar ei ce oferă? Fii responsabil!
Cu prețuire,
Toni Berbece
