Copiii sunt o moștenire, spunea înțeleptul Solomon în Psalmul 127. Dacă primești ca moștenire o mașină, iar zece ani nu îi schimbi niciun filtru sau cauciuc, oare va merge perfect? Același lucru cu o casă, ogor, orice moștenire, inclusiv copiii- care sunt moștenire eternă. Avem exemple atât pozitive cât și negative în cauză. Tu cum îți salvezi copiii de influențe, filosofii, deviații? Redăm în continuare zece sfaturi care te ajută să îi pui pe calea bună.
1. Petrece timp cu el. Nu există copil obraznic, el are un anume comportament pentru că te vede preocupat de multe lucruri, iar el se vede pe locul doi. Năzdrăvăniile lui sunt de fapt încercări puierile de a cuceri prim-planul și atenția ta. Lasă tableta, serialul, meciul, Facebook-ul, telefonul și ocupă-te de el. Timpul petrecut cu el este mai important decât orice pe pământ. Încă puțin și nu va mai avea nevoie de tine. Cât timp vei petrce cu el când e mic, atât va petrece cu tine când ești bătrân.
2. Cadourile. Mare grijă ce cadouri faceți copiilor voștri! Se promovează o filosofie a urâtului. Jucăriile sunt din ce în ce mai urâte: scheleți, vampiri, monștri, roboți tot felul de ciudățenii. Copilul se identifică cu jucăriile lui, intră în rolurile acestora, jucăriile deci, vor influența caracterul lui. Din păcate se observă o atracție a copiilor față de aceste jucării, tu, ca părinte, dirijează gusturile lui. Explică-i, ajută-l să înțeleagă. Nu îi cumpăra tabletă la trei ani, că nu are ce să facă cu ea! Doar îi va atrofia creierul.
3. Lăsați-vă interpretați. Poți să bagi filosofie și sfaturi cu pâlnia pe grumazul copilului tău, dacă tu ai altfel de comportament decât cel afișat înaintea lui, pierzi. Copilul este cel mai cinstit judecător, spunea doamna Carmen, secretara noastră de la școală. El va sesiza ipocrizia ta și te va taxa când îți este lumea mai dragă. Este ca și diavoleasca expresie: fă ce zice popa, nu ce face acesta. Și așa se și procedează. E o ipocrizie suspectată și taxată de mirenii de rând. Rugați-vă împreună, mergeți la biserică. Trebuie să educi copilul că este veșnic, învață-l moralitatea, viața duhovnicească, bunul simț.
4. Luați masa împreună. Este un amănunt esențial pentru creșterea și dezvoltarea bunului simț. Lasă-l să te cunoască si în contextul confortului tău, nu doar când ești nervos și iritat. Învață-l să se roage, să mănânce civilizat, să fie cumpătat. Se recomandă și în rezolvarea crizelor din cuplu. Mâncați împreună. Așteptați-vă unii pe alții, respectați-vă.
5. Învățați-i să lucreze. Asta se face în paralel cu școala. Nu îl subestima că e prea mic. Nici să stea ca o legumă, în fotoliu, pe tabletă, iar tu să muncești ca un sclav afară. Dă-i responsabilități potrivite vârstei lui, dar ajută-l. Dacă înveți să te joci cu el la 3-6 ani, îți va fi foarte ușor să îl înveți lucrul la 7-10 ani. Dacă ai fost prea permisiv și grijuliu până la 10 ani, gradul de dificultate se dublează în privința învățării lucrului.
6. Proporționează responsabilitățile cu vârsta lui. Nu este cinstit să rupi spatele copilului tău fraged cu munci de om mare. E păcat înaintea lui Dumnezeu să exploatezi până la epuizare copilul cu responsabilități care îți revin ție. Asta va duce la deformarea lui. Oare e mai bine mort sau viu? Se întreba un copil pe care îl cunosc bine, din cauza epuizării. Pentru un puști de clasa a lV-a e o „filosofie” prea grea. Fiți responsabili!
7. Stimulează-i interesul pentru școală. Lasă-l că n-o fi el profesor! Spunea o vecină mamei mele când lipseam de la școală și lucram cu copilul ei sau pierdeam vremea. Deja atitudinea acestei mămici era una subestimativă față de noi. Începusem să credem în ea. Dar curând m-am răzgândit și iată că am zece ani de vechime la catedră. Ajută-l, chiar dacă vezi că aspirațiile lui depășesc nivelul tău de cunoaștere. Ajută-l prin încurajare. Nu trebuie să știi matematică, plătește-i meditații.
8. Gradul de permisivitate. Ne place sau nu, să recunoaștem franc, am crescut drept mai mult prin restricții decât prin filosofii. Iar asta nu este neapărat rău. Părintele trebuie să fie dinamic. Ușor permisiv la anumite gusturi și dorințe nepăcătoase ale copilului, dar să fie ferm și hotărât când vine vorba de principii. Acestea nu se negociază. Lasă-l să te vadă corect în trafic, generos cu vecinii, respectuos cu soția (care este mama lui, ce are el mai scump pe pământ). Așa au creat bărbații prăpastii ireversibile între ei și copii, jignind ce au ei mai scump: mama.
9. Cereți-le opinia. Mai ales dacă sunt mai mari. În general regula primită sau impusă irită, dar arta negocierii și a persuasiunii atenuează și rezolvă conflicte. Întreabă-l. Consultă-l. Cere-i opinia. Asta îl dezvoltă, îl tratează de la egal la egal, respectându-i opinia, îl respecți pe el, iar respectul ți se va întoarce.
10. Roagă-te pentru el. Învață că nu le știi pe toate. Că nu ești atotputernic, numai unul singur este: Dumnezeu. Consultă-L pe Dumnezeu. Cere-I opinia. Răul se ține de firea copilului, nu bătaia îl descotorosește de rău, ci credința. El s-a născut și trăiește sub imperiul răului; cu rugăciune, post, credință, îl poți transfera în Împărăția lui Dumnezeu. În copilul tău este un chip al lui Dumnezeu care trebuie revendicat. Nu fi mândru, recunoaște-ți limitele, apelează la ajutor și vei salva pruncul de la moarte.
Nu le luați imperativ, sunt sfaturi, recomandări utile care, dacă le veți trata cu onestitate, vă vor fi de mare ajutor, vouă, dar mai ales copiilor voștri. Fiți fericiți!
https://onisimbotezatu.wordpress.com/2019/07/10/zece-sfaturi-pentru-a-ti-salva-copiii/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
