Luigi Mitoi: CU DUMNEZEU SAU…DEGEABA

Deseori oamenii sunt ispitiți să-și atribuie meritele lui Dumnezeu, punând în evidență realizările lor vremelnice. Solomon a fost un om înțelept, bogat și puternic, însă spre bătrânețe a scris despre falimentul omului fără Dumnezeu. Tradiția evreiască spune că Solomon a scris cartea Cântarea Cântărilor în tinerețe, cartea Proverbele la maturitate și cartea Eclesiastul spre apusul vieții, când a ajuns să fie copleșit de regrete pentru anii irosiți în plăcerile carnii și în idolatrie. În urma acestor experienţe păcătoase, Solomon Îl caută pe Dumnezeu şi scrie Psalmul 127, în care proclamă dependenţa de Dumnezeu, fără de care absolut totul este ,,degeaba”, este ,,deşertăciune”. El surprinde în acest psalm al umanității vulnerabilitatea, fragilitatea, limitarea, insuficiența și inutilitatea omului fără Dumnezeu.
1. AI NEVOIE DE DUMNEZEU NU DOAR DE EFORT PENTRU CONSTRUCȚIA CASEI/FAMILIEI.
Solomon a trăit în lux ca nimeni altul, însă din propria lui experiență a învățat că oamenii degeaba zidesc case în absența lui Dumnezeu: ,,Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc” (v. 1a). Solomon explică faptul că toate eforturile umane sunt inutile în construirea unei case/familii fără prezența și implicarea lui Dumnezeu. Avraam a construit altare, timp în care Lot a construit (doar) case.
2. AI NEVOIE DE DUMNEZEU NU DOAR DE GRIJĂ PENTRU PROTECȚIA ORASULUI/FAMILIEI
Solomon a fost păzit de armată, însă la bătrânețe spune că degeaba păzesc oamenii orașe fără Dumnezeu: ,,Dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeste” (v. 1b). El explică faptul că toate resursele investite pentru construirea societății sunt insuficiente fără prezența și implicarea lui Dumnezeu. Avraam a fost tatăl tuturor credincioșilor, în timp ce Lot a asistat neputincios la distrugerea familiei lui.
3. AI NEVOIE DE DUMNEZEU NU DOAR DE MUNCĂ PENTRU FERICIRE
În cei patruzeci de ani de domnie Solomon a construit foarte mult în Israel, însă spre bătrânețe constată că munca fără Dumnezeu nu aduce satisfacții: ,,Degeaba vă sculați de dimineață și va culcați târziu ca să mâncați o pâine cu durere…” (v. 2a). Avraam a dat zeciuială lui Melhisedec, însă Lot nu a dat zeciuială.
4. BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU ESTE DEASUPRA TUTUROR LUCRURILOR PE CARE LE POȚI FACE
,,…Căci preaiubiților Lui El le dă pâinea ca în somn… Căci ei (părinții) nu vor rămâne de rușine când vor vorbi cu vrăjmașii lor la poartă” (v. 2b, 5b). Avraam a murit bătrân, bogat și cinstit de trei dintre cele mai mari religii ale lumiii, însă Lot a murit cu inima străpunsă de durere și amărăciune.
Deși este nevoie de efort, grijă, muncă pentru realizarea și întreținerea unei familii, cea mai mare nevoie este nevoia de Dumnezeu. Binecuvântările Sale dau sens, valoare și succes eforturilor noastre.
Ascultarea și dependența de Dumnezeu sunt cheia către o viață roditoare și o viață de familie fericită și plină de bucurie.

Luigi Mitoi