„Am fost crescut într-o familie care nu practica nici o religie. Nu am primit o educaţie religioasă în copilărie. Eram, la vârsta de 14 ani, un ateu convins, împietrit. Aceasta era rezultatul unei copilării necăjite. Orfan de tată din primii ani ai vieţii, am cunoscut sărăcia în perioada grea a primului război mondial.Adolescent, eram tot atât de ateu ca şi comuniştii de azi. Citisem cărţi ateiste şi nu numai că nu credeam în Dumnezeu şi Cristos, dar uram aceste noţiuni, considerându-le nocive pentru mintea omenească. Am crescut astfel în adversiune faţă de religie.Dar, cum mi-am dat seama mai târziu, nu înţeleg pentru care considerent,am fost unul din aleşii Domnului. Au fost criterii care nu ţineau deloc de calităţile mele, pentru că aveam un caracter rău.”
