Daniel a mărturisit: ”Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele.” (Daniel 10:10) Cuvântul pentru ”atins” aici înseamnă apucat cu putere. Daniel a spus: ”Când Dumnezeu a pus mâna pe mine, m-a pus cu fața la pământ; atingerea Lui m-a umplut cu sentimentul urgenței de a-L căuta cu tot ce este în mine.”
Slujitorii atinși de Dumnezeu au o relație intimă cu Domnul. Ei primesc revelații din ceruri și se bucură de o umblare cu Hristos, de care puțini se bucură. Ori de câte ori Dumnezeu atinge viața cuiva, acea persoană cade adesea pe genunchi și devine o persoană a rugăciunii, doritoare să-L caute pe Domnul. De multe ori m-am întrebat de ce Dumnezeu atinge numai anumiți oameni în acest fel. De ce unii slujitori ajung să înfometeze după El, în timp ce alți credincioși merg pe drumul lor propriu?
Daniel, slujitor devotat, a fost atins de Dumnezeu într-un mod supranatural. Au fost mulți alți oameni buni, evlavioși care slujeau Domnului în ziua lui Daniel. Printre aceștia erau Șadrac, Meșac și Abed-Nego și zeci de mii de alți israeliți care și-au menținut credința în timp ce erau înrobiți în Babilon.
Deci, de ce Dumnezeu a pus mâna pe Daniel și l-a atins așa cum a făcut-o?
citeste mai mult: https://alfaomega.tv/devotional/9684
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
