Filip a împlinit vârsta de șapte ani. E un băiețel înalt, dezvoltat bine, chiar puternic pentru vârsta lui aș putea spune. Ne bucurăm și mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru el.
Însă nu a fost din tot timpul așa… Filip în primii patru ani de viață a fost firav și slab, până acolo încât începusem să ne întrebăm dacă nu ar fi bine să îl ducem să fie văzut de doctori specialiști.
Marea problemă era faptul că nu reușea să își țină echilibrul și foarte des cădea lovindu-se la cap.
Îmi amintesc că nu eram acasă în perioada aceea și că vorbeam des la telefon cu Adriana. Mereu mi se plângea că nu știe ce și cum să mai facă cu el, mereu cădea, mereu se lovea, în mod special în zona capului.
Am hotărât să ne rugăm pentru această problemă, să aduceam înaintea lui Dumnezeu pe Filip, crezând în inima noastră că rugăciunea poate fi răspunsul.
A trecut ceva timp, iar lucrurile nu evoluau neapărat într-un mod pozitiv. Am zis în inimile noastre că este nevoie de mai multă rugăciune.
Într-o dimineață am sunat-o pe Adriana, am găsit-o mai optimistă ca oricând cu privire la situația lui Filip. Optimismul ei venea din faptul că în seara precedentă Dumnezeu aranjase în așa fel lucrurile încât mai multe familii de credincioși adunate la un loc s-au rugat în mod special pentru problema cu care ne confruntam de multă vreme.
Mi-a povestit cum era gata să se pornească către ceea ce noi numim biserica de casă, o întâlnire de peste săptămână a unui număr relativ mic de familii, unde se discută aspecte duhovnicești și unde rugăciunea este în prim plan.
Doar că, cu câteva clipe înainte ca să iasă din casă, Filip s-a dezechilibrat și a căzut din nou lovindu-se iar foarte rău. A început să plângă și a sunat pe surori să le spună că nu mai poate veni, răspunsul acelor credincioși a fost: „dimpotrivă, vino, ia-l și pe băiat și haide să ne rugăm în această seară în mod special pentru el”.
Așa s-a și întâmplat iar Adriana era extrem de încrezătoare că Dumnezeu urma să lucreze în acest sens.
„A trecut o săptămână iubire, o săptămână, iar Filip nu a mai căzut. Să ne rugăm în continuare pentru el, Dumnezeu lucrează!” Așa m-a întâmpinat Adriana într-o vineri dimineață, plină de bucurie și speranță.
Au trecut de atunci, multe săptămâni, luni și chiar ani de zile, iar Filip nu a mai avut probleme cu echilibrul, nu a mai căzut, nu s-a mai lovit. Pentru noi a fost fără urmă de îndoială mâna bună a lui Dumnezeu, rugăciunea, ca de fiecare dată a funcționat. Sunt fără îndoială afecțiuni care se tratează medical, cu diferite proceduri sau medicamente însă citez din cele spuse de un doctor celebru „eu operez, însă Dumnezeu este cel ce vindecă”, (Dumnezeu lucrează în diferite feluri).
Cred că Dumnezeu se poate implica în viața oricărui om suferind, El poate lega orice rană și poate vindeca orice boală, cheia este la noi și constă în disponibilitatea noastră de a crede din toată inima, cu toată ființa noastră că EL POATE !
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
