Devine tot mai greu să faci lucrul acesta

Cred că în fiecare zi toţi întâlnim un lucru comun şi pe care totuşi de cele mai multe ori îl evităm. Poate îl evităm pentru că asta ar însemna să arătăm ca nişte monştri cu trei capete pentru unii, sau pur şi simplu nu vrem să ieşim din zona noastră de comfort pentru a face.. asta.
Facerea de bine. Dar nu o facere de bine cu mofturi sau o facere de bine pentru că ne-au rugat părinţii în genunchi să o facem, ci o facere de bine care vine din inima noastră. Dar, problema este că stăm cam prost la capitolul acesta. Deci, mai degrabă am prefera să stăm liniştiţi şi să nu ne stresăm pentru necazul altuia. Asta numesc eu o inimă egoistă. Şi pe ăsta îl numesc eu un om normal.
A devenit mult prea greu în zilele noastre să facem un compliment prietenului nostru. „Mişto maşină, măi frate! Pentru tine au făcut-o ăştia!”, „Să ştii că eşti o fată deosebită.”, „Mami şi tati, v-am spus astăzi că sunt norocos să vă am ca şi părinţi?”, „Sora mea, te iubescmult de tot!”Deja vă văd feţele după ce aţi citit aceste mici complimente. „Ăhă, ţie ţi-e uşor să le scrii!”, probabil asta vă trece prin gând acum. Aşa e, îmi este uşor să le inventez de la mine când ar fi trebuit să le iau de pe buzele voastre. Se pare că facerea de bine din inimă devine ceva pe cale de dispariţie. În fiecare zi văd şi vedem multă ne-facere de bine, dar aia chiar o facem cu şi din toată inima, mi se pare! Sau nu-i aşa?
Când e vorbă să complimentăm sau să încurajăm ni se pune un nod în gât. Ni se înţepeneşte limba şi nu mai putem decât ochii să ni-i folosim, privind cu ură. Dar când e vorba să bârfim sau jignim, ne merge gura ca la o moară stricată. (apropo, scuze dacă cumva te-am jignit cu adevărul)

Când vrei să ajuţi un om, oferindu-te să-i cari bagajul sau să-i dai un bănut, imediat simţi cum privirile oamenilor te împung în suflet. Atunci le vezi rânjetul batjocoritor de pe faţă, de parcă ai fi făcut ceva anormal. Şi da, îţi cobori privirea întristat în pământ gândindu-te. De ce a devenit facerea de bine din inimă un lucru de care să ne batem joc? De ce îi numim nebuni şi fanatici pe acei oameni care au renunţat la tot ceea ce avut şi s-au dus în Lumea a treia pentru a locui acolo şi a ajuta copii ce mor de foame şi femei ce sunt obligate să se prostitueze pentru a avea o pâine neagră pe masă, şi veche. Cum putem face un asemenea lucru?

Dar toate lucrurile pe care le vezi la TV şi prin ziare, alea ce sunt? Pornografia şi vieţile depravate ale multor oameni din ziua de azi, ce sunt? Lucruri demne de aplaudat!!!??
Deci, de asta nu ne e ruşine, ba chiar le şi promovăm. Ne lăudăm cu beţiile şi aventurile noastre amoroase peste tot, pe net, dar şi în realitate. Şi toţi te bat pe umăr şi îţi spun şmechereşte: „Bravo frate! Eşti tare!”
Şi nu ştii că nu eşti. Habar nu ai cât de slab şi frânt eşti. Dar te prefaci că nu-ţi pasă. Şi continui să faci mereu aceleaşi lucruri, refuzi să zâmbeşti unui om trist şi nici gând să ajuţi un om bătrân să treacă strada. Dar mergând liniştit pe cale îţi faci timp să-ţi aprinzi o ţigară până când te împiedici de ceva. De viaţa ta.

Articol scris de: Milena Cismașiu > intrebarileinimii.blogspot.com