E înfricoșător să trăiești sub persecuții anticreștine. Sub ateismul comunist. Sub războiul ce lasă-n jur mii de morți amestecați cu mormane de moloz și cenușă. Și totuși în astfel de situații trăiești cu speranța că veghează Dumnezeu deasupra capului tău! Că El are toate lucrurile în control… Dar când Dumnezeu refuză să răspundă?
Cea mai înfricoșată zi este când Dumnezeu NU mai vorbește! Când tace în iureșul agitației noastre. Când nici nu poruncește, nici nu slujește… Cea mai înfricoșătoare zi e când Domnul s-a dat pe “silence”!
Unii oameni se tem ca Dumnezeu să vorbească! “Dacă îl auzim murim”. Dar când El tace omul e abandonat în voia minții sale blestemate, vorba lui Pavel. Când El tace e ziua când omul nu doar că-și face dumnezei, dar devine propiul lui dumnezeu. Cum fac azi transgenderii.
Câtă vreme Dumnezeu vorbește trăim. Cuvintele sale hrănesc. Când Dumnezeu o să tacă, noi chiar dacă vorbim deja mirosim a sicrie!
Rugați-vă ca Dumnezeu să vorbească! Atențîe sporită: Domnul e ca și copiii, când tace nu e semn bun!
Nicolae.Geantă
https://nicolaegeanta.blogspot.com
