RĂMÂI CU EL !

Există cel puțin 3 mari blesteme care îl ‘pândesc’ pe omul care nu declară zi de zi peste viața lui jertfa celui despre care Biblia spune că s-a făcut blestem pentru  noi.

Să cunoască binele și răul, dar să nu Îl cunoască pe Dumnezeu

Este foarte ‘atrăgător’ să te mulțumești cu lista ta de lucruri bune (pe care încerci să le faci) și lucruri rele (pe care încerci să nu le faci), chiar ca și creștin. Chiar ca om care a crezut în jertfa lui Domnului Isus, este foarte ușor să zici ‘Doamne, am înțeles cum merg lucrurile, de aici mă descurc’, adăugând niște lucruri pe listă. A-l cunoaște pe Dumnezeu înseamnă mult mai mult de atât.

Judah Smith zicea: “Ai grijă când te aventurezi în stilul de viață care zice ‘Cuvântul lui Dumnezeu este complet, este fixat, este stabilit’ – asta , prietenul meu, e adevărat, dar înțelegerea ta a Cuvântului nu este completă și nu este fixată. Suntem într-o comunitate care crește, ca un organism, și să credem că noi pricepem imensitatea iubirii lui Dumnezeu, că noi pricepem empatia lui Dumnezeu pentru națiuni, că tu și cu mine am înțeles iubirea lui Dumnezeu pentru fiecare grup de oameni de pe pământ… ne-am înșela singuri să credem că înțelegem asta – Nu, dar îl urmez pe Isus; și vor fi zile și după-amieze în care mă va duce în locuri pe care le-am evitat, când mă va duce înspre oameni și lucruri și circumstanțe pe care eu nu le înțeleg. În acele momente, limitele pe care eu le-am pus iubirii lui Dumnezeu vor fi extinse. Asta face Dumnezeu.”

Să nu mai facă din Dumnezeu nădejdea lui

“Unii se bizuiesc pe carele lor, alţii, pe caii lor, dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru.”

Psalmul 20:7 

Fiecare din noi a fost cândva pierdut, singur, cu o problemă pe care nu o putea rezolva nimeni. Dar, o dată salvați prin credința în El, suntem și adoptați. Asta înseamnă că avem un Tată care ascultă, dăruiește și iartă, un Tată care nu ne dă drumul. Avem nădejdea că viața asta, cu tot ce are ea, va trece și că pentru singurele lucruri care contează prețul a fost plătit. Și, totuși, cumva, un creștin poate să ‘uite’ asta. Tu ce nădejde ai ?

Să nu iubească, pentru că nu îi vede sensul

Tim Keller: “Dacă spui că un motiv pentru a iubi este că nu ar fi practic să fii egoist, de fapt apelezi la egoism, la rațiuni egoiste pentru a nu fi egoist.”

Inițial, în subtitlul de mai sus am scris ‘rostul’ în loc de ‘sensul’, dar mi-am dat seama că rostul e un termen care pune problema foarte pragmatic. Da, Dumnezeu le poruncește credincioșilor, cu subiect și predicat, să iubească, dar să nu credem că rațiunea și calculul pot să îl convingă pe om să iubească atunci când nu vrea. În alt loc în Biblie este scris că dragostea este una dintre roadele pe care le are Duhul lui Dumnezeu în om. Dumnezeu este dragoste. Prin urmare, cum altfel să aducă roadă creștinul decât prin a-și deschide inima la prezența lui Dumnezeuu?

Sursa foto aici

http://tineri.betania.ro/inradacinat/