
Anaïs Nin a spus: “Noi nu vedem lucrurile aşa cum sunt ele, le vedem aşa cum suntem noi.” Şi aşa este! Fiecare om trăieşte în lumea lui, plină de impresii. Avem noi, la români expresia “Am trăit cu impresia”, şi o folosim când ne dăm seama că printre gândurile noastre ce le creadeam adevărate, a fost şi unul neadevărat, şi-l schimbăm. Dar cu câte impresii nu trăim oare…
Realitatea şi adevărurile obiective sunt schimonosite după bunul plac al emoţiilor, preconcepţiilor şi mentalităţilor fiecăruia, şi după trendul setat de oamenii care invadează internetul. Până la o anumită vârstă adunăm aşa de multe impresii, iar apoi tot ce vedem, vedem prin lentilele impresiilor anterioare, care între timp devin prejudecăţi. Nu mai stă nimeni să mergă în profunzimea unei idei, să vadă dacă e validă, adevărată, să analizeze puţin lucrurile. Luăm ce ni se dă de bun, mai ales dacă e cool şi la modă, şi aia e. Chiar şi în lucrurile mărunte ale vieţii, când ne povesteşte un prieten, coleg, cineva din familie, ce nedreptate i s-a facut şi ce suferă din cauza lui x sau y, vai ce ne înfuriem şi noi. Cum se poate aşa ceva?!? Nu ne oprim un minut să ne gândim că există şi o a doua variantă a poveştii, şi că nu ar fi drept să judecăm lucrurile aşa grăbit. Suntem prea ocupaţi. Fiecare cu lumea noastră aglomerată, ce ne mănâncă viaţa încetul cu încetul…