Așa că și astăzi, probabil la fel de mult ca și atunci, oameni ai Bisericii doresc să domine, uitând că nu este alt Cap al Bisericii, decât Hristos Iisus.
În lumea neoprotestantă am avut o structurare de tip congregațional, unde întreaga Biserică hotărăște și conduce în lumina Sfintei Scripturi, însă încet, încet, lucrurile s-au dus din nou spre un sistem ierarhic, în care o anumită clasă de prezbiteri dorește să preia puterea.
Unde deja s-a întâmplat asta, acolo “ierarhia” a început să “pună șaua”, găsind o “căruță” de motive, ca să poată în liniște să-și ducă planurile la îndeplinire, fiind vorba de putere, de bani, de interese. Așa s-a ajuns în multe biserici că congregația nu mai are nici un cuvânt, ci o mână de oameni conduce cu mână forte, atunci când cineva are “curajul’ să spună ceva, atunci intră în forță “disciplina” bisericească, care merge până acolo încât dacă omul nu se lasă “înșeuat” este excomunicat, adică dat afară. Asta ca “ierarhia” să-și poată duce în “pace” scopul la bun sfârșit.
Citiți mai departe aici:
A “pune șaua” pe cineva
