Nu știu să fi scris ceva vreodată despre „Noroc”. Știu că în vechime i se mai zicea și Moloh – era un zeu-demon la care oamenii se închinau și căruia îi aduceau jertfe copiii mici… groaznic!
Nu cred în șansă, cum nu cred nici în coincidență. Cred însă că Cineva care este atât de puternic încât ține în mâinile Sale Universul întreg, gestionează perfect lucrurile privitoare la noi, oamenii, până în cele mai mici detalii.
Nu te poți numi „creștin” dar în același timp să crezi în noroc, cum nu poți spune că ești creștin dar să îți ghidezi viața după horoscop… e utopie, nu are sens.
Creștinul se încrede ferm doar în Dumnezeu, el privește la Dumnezeu ca fiind sursa din care primește viața, este ferit de nenorociri sau are cele de trebuință.
Nu l-am auzit pe Apostolul Pavel scăpând dintr-o primejdie să zică: „ce noroc am avut!” Nu! Apostolul Pavel întotdeauna mulțumește lui Dumnezeu.
Norocul nu este o practică creștină. Tot ceea ce se întâmplă în viața unui creștin este voia Celui care l-a creat. Suntem în mâinile lui Dumnezeu, iar El ascultă când ne rugăm. Acesta este „secretul” creștinului.
Noi nu avem noroc, baftă, șansă… noi avem un Dumnezeu MARE care ne poartă pe brațul Său de biruință.
Cu stimă,
Ghiță Ignat
https://georgeignat.com/2020/07/29/zi-doamne-ajuta-nu-hai-noroc/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
