mirosea a rodii unsuroase, putrezite
le-am dat cu parfum de lavandă.
Am îndesat trei saci cu firimituri moarte
și i-am ascuns în dulap.
Era seară, veneau musafiri
peretele însă duhnea a transpirație
l-am fircălit cât de bine am putut cu-n tapet portivit.
i-am servit cu prăjituri de la aprozar,
chipurile, gătite de mine.
M-au crezut.
Cu timpul, am ajuns și eu să cred
că e curat în casă
că știu găti
că n-am igrasie.
L-am mințit pe Dumnezeu
(dacă asta e posibil)
Într-o zi mi-a spus
să deparfumez rodiile stricate,
să scot sacii morți din dulap,
să dau jos tapetul,
să le zic că n-am mâncare,
să pun grămada de gânduri drept în mijlocul camerei.
A făcut ceva tare frumos apoi:
a curățat rodiile
a extirpat mucegaiul
m-a chemat afară din minciună
mi-a dat să gust din El, cuvinte pline.
Azi e ospăț, și mâine, și ieri, în cinstea Lui.
Pentru că mi-a văruit casa cu soare.
sursa foto: aici