Îmi dau seama câtă răbdare are Dumnezeu când mă uit la oameni care înjură, urlă, strigă, blestemă și trăiesc. Dumnezeu îi mai lasă, poate cine știe? Totuși, oameni care sunt altfel, care mai fac câte un bine, care mai încurajează pe cineva, mor chinuiți de boli incurabile sau pur și simplu mor.
Răspunsul la aceste întrebări nu este la noi. Noi putem doar să ne minunăm de extraordinara răbdare și bunătate a lui Dumnezeu. E mai mult decât putem pricepe. Gândurile lui Dumnezeu sunt diferite de ale noastre.
Că mori rău sau făcând un bine, fără Isus Hristos tot aia e. Nu mai contează, deși la noi pe pământ avem ochi pentru ceea ce se vede.
Mulți oameni se miră de câtă răutate poate avea alt om. Nu le vine să creadă. Altora li se pare fantastic să fii deosebit de bun cu cineva care nu merită. Ceea ce e fantastic pentru unii, e normal pentru Dumnezeu. Normalul acesta trebuie să caracterizeze viața noastră de creștini.
Să fim normali, iubind, făcând bine, ajutând, respectând, renunțând uneori, fiind răbdători și ascultând. Să încercăm să fim ca El. Este provocarea cea mai mare la care suntem chemați.
Astăzi ai șansa să fii ca El.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
