Căutarea satisfacției și împlinirii este comună tuturor oamenilor… O caută toți, precum însetatul caută apa… Unii nu o găsesc nicidecum, alții trăiesc doar iluzia găsirii, în timp ce unii chiar se bucură de aflarea belșugului ei.
Domnul Isus, întâlnind-o pe femeia samariteană, o femeie epuizată de căutări iluzorii ale împlinirii în zona păcatului, îi face o propunere de căutare în altă zonă, acolo unde ea se capătă de la Dumnezeu.
Ceea ce contează cu adevărat este locul din care te adapi spre a-ți potoli setea. Adăparea din păcat îți va da pe moment iluzia împlinirii, dar această adăpare nu potolește nicidecum setea sufletului. Adăparea din Cristos, însă ne va pune în fața unei surse inepuizabile de împlinire.
Și tocmai aici este diferența dintre oamenii care sunt cu toții însetați:
Unii beau din apa sărată a păcatului, și nu pot găsi împlinire, ci vor găsi o sete tot mai mare, care mai devreme sau mai târziu îi va duce la moarte.
Alții vin la Cristos și beau o apă care le dă împlinire. La El găsesc apa care îi satură și care le dă viață.
Ioan 7:37-38 În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
