Unii au construit o lume fara Dumnezeu si se așteptau ca la final sa aiba parte de frișca, insa: Surpriza! Nu au parte de frișca, ci de spuma urat mirositoare a unei clocituri. Ce omoram nu va mirosi niciodata frumos. Doar lucrurilor cărora le dam viata miros frumos.
El cand a facut lumea s-a uitat la ea si a zis ca-i buna. Omul a luat-o in propriile maini si a facut-o zdrente! De atunci a mers din rau in mai rau pana in ziua cand Dumnezeu a trebuit sa șteargă cu apa tot pacatul si sa ii dea omului sansa de a o lua de la capat.
Dar un singur lucru il putea spala pe om, sângele. A venit si sângele vărsat al Fiului Sau. Dar unii nu au acceptat acest „detergent al sufletului”. Oamenii au construit un cazan mare in care ascund pacatul, dar pacatul „fermentează greu”. I-au pus capac si pe capac au construit modernismul. Insa iată ca lumea noastra a devenit insuportabila din cauza mirosului si a „spumei” de loc plăcute.
Am bagat o data nasul intr-un butoi cu fructe fermentate si va zic ca nu e deloc placut. Mai mult de atat mirosul te si amețește. Asa se explica deciziile absurde si revoltatoare care se iau azi in lume.
Ce vedem azi: copii bolnavi de depresie, imoralitate sexuală greu de imaginat, bătrâni care isi dau foc din cauza sărăciei, lacomie sălbatica, abilitatea de a păcătui fara roșeața in obraji, sisteme sociale care omora in loc sa vindece si sa ajute, sunt spuma cazanului cu pacate de sub noi. Ce facem cu el? Il mai tinem sau ii cerem lui Cristos sa ne spele?
Tit 2:14: „El S-a dat pe Sine insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege, si sa-Si curateasca un norod care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune.”
Scris de Tony Berbece
Sursa: https://www.facebook.com/tony.profides
