Sunt tatăl a 7 copii și deasemenea ca bunic, am 5 nepoți. A fi tată nu este un lucru de apucat, ai responsabilități peste responsabilități, dar în final în cele mai multe dintre situații, te bucuri de copii când îi vezi mari și realizați. Treci peste tot ce a fost greu și vei uita până și cele mai grele situații din procesul creșterii copiilor. De multe ori m-am gândit (cum de altfel cred că orice părinte a făcut-o) la Marius și Ruth Bodnariu. Cum m-aș fi comportat să fi trecut eu, prin ce trec ei? Cum ar fi fost ca într-o zi să mă trezesc fără cei 7 copii pe care îi iubesc ca pe ochii din cap?
Oricât ne-am strădui, nu cred că vom reuși să ne punem în situația lor pe deplin. Parcă este insuportabil să te gândești numai, dar să treci la propriu prin astfel de încercări…Cu toate astea, Dumnezeu îi întărește și le dă putere ca să meargă înainte. Slavă Domnului pentru asta.
Dar să nu uităm că printre cei dragi care suferă împreună cu Marius și Ruth, sunt 4 persoane (bunicii de ambele părți) care suferă foarte mult, uneori poate chiar mai mult decât părinții. Poate veți zice că exagerez. Nicidecum! Vă vorbește un bunic, care este pe deplin conștient de ceea ce afirmă.
Citește mai mult http://family2fam.com/
